călătoria - dus

Am plecat după cafeluță. Totul era pregătit de cu seară. Dis de dimineață am făcut retușuri și verificări după care ne-am aruncat în mașină cu tot cu cățel și purcel. Apropos de cățel, la cât de plină era mașina, nu ar fi arătat prea rău acel cățel, alergând pe lângă mașină ca după o căruță cu coviltir. Prima surpriză a fost timpul petrecut cu traversarea stațiunilor. Un timp record... de bun. A doua surpriză a fost calitatea serviciilor prestate de drumari. Până la Nădlac drumurile au fost la negru! No comment! A treia surpriză: în țara pustei puteam să circul și doar cu poziția aprinsă. Eu cred că au marcat autostrăzile cu vopsea marțiană, altfel nu se explică de ce-mi săreau în ochi de la distanțe imposibil de zărit în arcul carpatic. Un mare + pentru ei și rușiniiicăăă pentru buruienile noastre. A patra surpriză: parcările din Venezia sunt păzite normal. Adică pază umană, paza cu senzori și camere ca în capitala ceții. Poți să-ți lași mașina decapotabilă plină de bagaje. Sau am nimerit eu într-o parcare de boieri!? Mă-ndoiesc având în vedere prețul per oră. A cincea surpriză a fost sosirea la Genzano. Adică, după ce parcurg mai bine de 1000 de kilometri prin Italia și Slovenia prin ploaie, la destinație să constat că am mașina mai curată ca la ieșirea din Ploiești! Primul drum în Italia, a fost identic - nu zic așișderea ca să nu fiu acuzat de plagiat, mă uitam la mașină și mă cruceam. Am zis că așa ceva nu trebuie să povestesc, ori mă ia lumea de nebun ori de Pinocchio, dar cu uimire, observ că este o normalitate. Foarte bizară această normalitate. Atunci de ce să mai mergi la spălătoria auto? Doar pentru interior!? Să-ți sclipească mașina mereu, fără o ceară fără nimic? A șasea surpriză: să parchez undeva unde nimeni să nu-mi spună "duios" că nu e locul meu. Asta chiar nu o înțeleg, să nu ai dorință de șicanare a vecinului? Ăștia sunt din 51 area! Mă rog, ajung siderat de lucruri ne-normale nouă, sărim în pupături cu rudele - La Multi Ani, Sorin! -  și ciocniri de cupe pline de vin rubiniu. Nu mai mult de două că pleoapa de sus învelește pleoapa de jos mai abitir ca plapuma pe omul frânt de plug. După zbicirea trupului cu apă-n două faze cald-rece, mă mulez în doi timpi și trei mișcări pe pernă și cearceaf, loc pe care-l părăsesc după zece ore. Când timpul va permite, voi povesti vânturelile peninsulare.
Baftă și zile pline!