Ieri m-am întâlnit cu un vechi amic, amic cu care nu mă văzusem de mai multă vreme. Discuția a decurs firesc și fără poticneli, în mintea mea, până la momentul în care am discutat de copii. Fața i sa luminat și ochii îi râdeau, fascinați de imaginea mogâldeței întipărită profund, în adâncul memoriei. Această imagine, a unui om bucuros de aducerea aminte de altă persoană, m-a trimis cu gândul, ca un cercetaș, în alte cotloane și unghere ale memoriei personale. De ce să fim bucuroși doar la amintirea celor de lângă noi? De ce să nu ne umplem de bucurie când ne gândim la cei plecați în alte lumi liniștite? Azi dimineață m-au năpădit amintirile, cum cei care te-au petrecut un timp în drumul vieții, te-au învățat cele trebuincioase vieții de zi cu zi. Din varii motive, de sănătate sau din cauza firii cam prea energice, periodic trebuia să ascult diverse povețe care mai de care, de trebuință imediată sau de lungă aplicare. Altele erau datorate vremurilor trăite, în perioada alb-negru și mai târziu în parțial color. Unele învățături erau demne de cele mai puternice mesaje de marketing. Așadar, de vrei fată harnică și curată ci nu o urduroasă, zi de zi, de dimineață până seara mânuiește periuța și săpunul. De sănătos și puternic vrei să fi, totul din farfurie vei mânca. Îndemânatic și atent vei fi, atunci când cu mâna și ochiul vei lucra... coase și spală de îndată. Odihnit și lucid vei fi, când somnul dulce și curat te stăpânește...gândește frumos și citește voios. Respectul de cu seama te însoțește, dacă fără tăgadă-l vei împărtăși. Sărut mâna. Bună ziua. Poftiți. Mulțumesc.
Sărut mâna, Mamaie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu