Fara noima, sau cu prea multa noima. Sa pleci la drum, un ghemotoc si sa ajungi ghem. Creierul iti infloreste din prima zi, se indoapa si creste zi de zi. De ce? Pentru ce? De ce matrix? Pentru ca vor ei? De ce nu, ce vrei? Rebel!? Trebuie sa te socoteasca deplasat, plecat, dus cu pluta, zburdat in neant? Sa spui? Sa alergi nebuneste printre oameni, ganduri si fapte? Sa pici de acord? Sa razi in ploaie? Sa refuzi pragurile? Sa... Sa stai si sa rumegi in barba? Sa... De ce tu? De ce el? De ce ea? De ce noi?
Vreau sa zbor, sa-mi port sufletul pe sub crengile aplecate de rod, sa zburlesc frunzele si iarba, sa dansez in noapte si in zi. Sa visez de dimineata pana dimineata, sa frang legile chioare, sa uit de durerea comandata, sa uit de chingile netotilor. Sa... Prinde mana, priveste pomul, respira... Zbori!
De ce nu acceptam? De ce acceptam? De ce sa urlam in noi? De ce sa plangem amar? De ce?
Nisip... Nisip sub talpi, nisp in maini, nisip ud si framantat, nisip nebun sub trup. Nisip...
Sunt un nebun (sigur) neinteles, un nebun plecat cu targa pe uscat. Reprimare...
OMul trebuie sa castige, va castiga visand, rupand lanturi impuse cretinoid. Nu inebunid, nu inchistat.
Pleci la drum in valtoare coordonata, ca un burete care suge tot ce-i servesti, si-l stergi la bot de ce prisoseste. Ce prisoseste? Mai simte buretele tot ce-i bun? Pe dracu! Soarbe ce-i dai, ce nu... Nu stie.
Nu stie parfumul marului. Pentru MAR... esti condamnat, esti marginalizat, judecat si biciuit. Oare?
Alerg... alergi... alergam... dupa cai verzi pe pereti, iar coasa nu intreaba, vine si taie zambetul pe vecie. Sa fim un pic luati, o tara dusi spre simturi launtrice, sa scoatem tainita la lumina. E bine? Putem? Vreau sa respir! Sa vad pomul cum vreau EU! Cum vrei TU! Cum doreste fiecare! Am inebuni? Am construi o anarhie fara margini sau o lume pierduta in negurile vremii? Am mai pune vorbe calme, una langa alta, sau ne-am scoate ochii ca chiorii? De ce sa nu sarutam zapada, sa sorbim roua de pe iarba, sa scarmanam muschii si lichenii cu fruntea? As vrea sa fug... repede si mult, sa fiu departe, al dracu de departe. Toate astea ne-ar opri sa savuram trecutul? Sa imbratisam iubitele fiinte din jur? Dar... suntem cretini si ingusti, si ... fricosi. Imi este insutit de frica, de frica mea. Vreau sa zbor iarasi, ca un copil, ca un adolescent, sa simt ca ceasul este un decor inert, vreau sa simt ca respir prin toti porii, vreau sa inebunesc seara si dimineata, vreau sa stau in ploaie pe nisip si sa-mi fauresc vremea, sa-mi petrec visele in zori de viata, sa-mi dreg vlaga la umbra mirosului de MAR.
Randuri nebune la asfintit de constiinta. Randuri nebune, randuri fara de cuvinta in constiinta diurna. Randuri nebune, elegie frivola si tembela, a unui tacanit plecat cu minte hai-hui. Randuri nebune ale unei fiinte construite din plamada tinereasca si coordonata cu constiinta pentru munca, pentru supravietuire, pentru "fa altfel", pentru "viseaza", pentru "traieste", pentru "lupta", pentru "crede", pentru... Lua-i-ar dracu de bani!
Bafta si traire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu