sâmbătă, 6 iunie 2015

Salată de dis de dimineaţă

Dimineaţă. Al naibii de dimineaţă. Atât de devreme încât puteam să prind trenul de şase din Titu. Şi te gândeşti că e Sâmbătă! De numărat oi, nu pot, mă plictisesc, de aruncat privirea-n stil ţurcă pe pereţi mă lasă rece, dar clopoţelul din stomac, nu pot să-l ignor. Mă uit la ceas, insist, mă uit iarăşi, şi încă o dată, dar timpul se încăpăţânează să-mi arate că este stăpânul suprem şi face clipitul ochilor în ritmul său. Îl cred. Este unic. Repede sau încet, doar cum doreşte EL. Mă hotărăsc, şi sar din textilele de lăfăială, purced la un ocol mic prin frigider şi apoi trec la salutat lumea la tarabe. Care lume? Cât draq este ceasul? Fac safteaua la ceva precupeţi şi viteză către bucătărie. E şapte şi jumătate! Bă, da ştiu că sunt diliu cu timpul, aşa că încerc să păcălesc clipele. Simultan, două ouă se scufundă în apă pentru a se înfierbânta, mărarul şi pătrunjelul creţ se împletesc sub jet de apă rece şi se fărâmiţează sub cuţit, roşia şi ardeiul gras se sfârtecă în zeci de bucăţi, câteva seminţe se aruncă sinucigaş în castron, din dulap uleiul de măsline se stropşeşte peste legume, sarea şi piperul strănută de zor peste toate iar bucîţile de caşcaval şi şunculiţă din curcan se burzuluiesc bosumflate că sunt invitate abia la sfârşit. Şi măslinele, da ele au facut salt înainte în triunghi, de la înălţime medie neameţitoare. Tot în castron. Şi ce crezi, ouăle sau spart în figuri şi s-au aruncat în sistem împrăştiat, printre toate cele şi au dat startul la haos. Ceapa? Ciu-ciu ceapă, am uitat de ea! Învârtoşite alandala s-au furişat, pe nevăzute, în burdihanul cel hulpav.
Baftă şi poftă mare!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu