miercuri, 3 iunie 2015

Altă vale

Sunt găzar. Adică, Ploieştean înconjurat de văi. Sunt norocos. Adică, în jurul meu am oameni fel de fel, mai molcomi sau mai efervescenţi, mai visători sau mai pragmatici, mai... Dar toţi doritori de clipe pline, clipe în care să-ţi hrăneşti şi sufletul, undeva hai-hui, undeva prin România, undeva unde n-ai mai ajuns vreodată. Ce-ai spune dacă ţi-ai lua picioarele la spinare către o vale, şi acea vale să nu fie Valea Prahovei unde-i bulucul de pe lume, nici Valea Doftanei, unde nu mai ai loc de-o pătură pe care să-ţi odihneşti oasele fără să te afumi niţel. Aş fi fericit să aud de agroturism dezvoltat pe Valea Teleajenului sau pe Valea Cricovului Sărat, sau oriunde în ţara asta. Am avut norocul să ajung într-o astfel de zonă, undeva la ţară, într-un sat uitat de lume, nu departe de vacarmul urban, dar într-un loc unde radioul sau telefonul au rol decorativ. N-ai semnal frăţică! Ciu-ciu semnal! Canci! Ştii ce înseamna asta, aşa-i? Ciolane odihnindu-se, creieraş lăsat la vatră şi plimbat de ochi pe pereţi albi ca neaua, prin lucruri vechi de secole cu miasmă de poveşti cu uncheşi, feţi logofeţi şi Ilene Cosănzene, sau ochi aruncaţi printre flori colorate fistichiu, cu arome dulci şi adormitoare, iar fâneaţa-ţi inundă nările, pe când urechile sunt alintate te cotcodăcit gospodăresc, alintate de joaca efervescentă în mijlocul naturii a unor năzdrăvani suspect de liniştiţi şi pofticioşi de aer liber şi lăsători de socializare digitală. Ăsta da miracol, doar Mama Natură cea vie şi omniprezentă poate face aşa miracole. Iarbă şi colb, piatră şi lemn, vatră şi masă din piatră, mierlă hoaţă şi curioasă, mâţă la datorie, cai fremători, capre santinele, parfum de mărar şi ceapă crudă în ouă galben-canar, şi... şi plăcinte de poveste... Adică viaţă la ţară cu oameni calzi şi energici, sub salcie mlădie, viaţă neaoşă în Valea Sărăţelului.
Baftă şi să fii norocos!










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu