Mere. Multe, galbene, reci şi să trosnească-n dinţi. Ploaie. Apă multă, rece în cădere mocănească. Mere. Deliciu divin. Ploaie. Spălare biblică. Mere şi ploaie. Imaginea cugetării liniştite. Mere şi ploaie la fereastră. Savoare pastorală în desişul urban. Mere şi ploaie la fereastră în prag de seară de Iunie pârguitor. Stare de beatitudine vicioasă în fiinţă naiv-visătoare. Mere şi ploaie la fereastră în prag de seară de Iunie pârguitor după o zi de goană nebună în arşiţa câmpiei întinse. Răsfăţ şi relaxare. Iubesc merele, hulpav muşc din fiecare, le asemuiesc cu viaţa, cu rodul firii umane, cu visarea, cu viaţa la ţară, cu... Iubesc ploaia, să şerpuiesc odată cu asfaltul printre dealuri molcome, să-mi dea bobârnace-n frunte în miez de văra, să-mi... De'acum în timpuri, proviziile de mere-n prag de ploaie or să fie lege marţială. Ai încercat mere-n ploaie?
N-am picat în puţul gândirii visătoare-n prag de primăvară târzie, ci pur şi simplu m-a izbit deodată, fără avertisment, după o privire pe lângă perdea, gândul de a trosni în fălci, un măr în plină contemplare a ploii care amorţea. Simplu, şi atât. Acum ceva vreme, citeam un paragraf dintr-o carte a unui OM. Spunea simplu, fără chiverniseală sau altoire a vorbii, că trebuie să ne căutăm clipe de relaxare în fapte şi imagini simple. Oricum vom hoinări prin gânduri nebănuite şi vom înţelege mii şi mii de alte gânduri nehotărâte, iar viaţa o vom vieţui vii.
Baftă, relaxare şi răsfăţ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu