La Cămara din Poveste

Se spune ca înfăptuirile bune se petrec la gânduri bune. Acum aproape patru ani, am pus punct unei perioade de dezinteres faţă de mai multe lucruri, printre care şi faţă de mâncare. Nu pot spune că am devenit un torţionar al stomacului, maţelor, ochilor, creierului, nasului sau al limbii. Nicidecum. Mă desfăt în continuare, chiar mai abitir ca înainte, cu diverse nebunii culinare, doar că am mai tăiat din grăsimi, la vedere sau nu, din prăjeli şi din zahăr. Pare mult? Habar n-am, dar ştiu că mă simt mai bine, chiar dacă fac ravagii, ori de câte ori am ocazia, printre plăcinte, torturi sau mai ştiu eu ce prăjituri. Să nu uit, gemuri şi dulceţuri, vai de mama lor dacă pică-n mâna mea alaturi de unt şi lapte. Tocmai aici doream să ajung. Este în felul următor, ai poftă de clătite, sau de o felie de pâine unsă cu ceva dulce, care să-ţi aducă aminte de fragedă copilărie şi bunici, şi ce să vezi? Fără să vrei, sau nu, arunci o privire pe ambalaj, şi ce să vezi, te întâlneşti cu X% zahăr. Pe primul loc! Păi, mai bine stropesc felia cu apă şi zahăr şi am terminat distracţia, şi mă scot mai ieftin. Eu unul, am avut ceva noroc, am mai făcut rost de pe la o bunicuţă, de pe la o tanti de poveste din Ţara Făgăraşului, sau chiar făurită de noi, câte o dulceaţă parfumată. De mure, o nebunie! Fiind într-o căutare continuă de bunătăţuri fără de alfabet combinat cu cifre, am găsit o sursă de papa bun. Zacuscă, gem, dulceaţă, mai neaoşe sau în combinaţii vesele, nectaruri sau siropuri, toate îţi vor dezmierda simţurile, îţi vor tăvăli gândurile la mic dejun, prânz sau cină. Din această Camara din Poveste, m-am înfruptat la început doar cu zacuscă. De belea, puţin iute-piperat, numa' bună pentru pofta mea. Am ucis şi un borcan de zacuscă cu peşte, şi zic bine ucis, că nu-i rezişti, o dată ce ai deschis capacul, îl mai pui la loc doar după ce ai spălat borcanul. Acum, am trecut la dulcegării. Şi înca cum, după două zile de smotocit caloriile în combinaţii ciocolatii cu fructe nebune, am hotărât să iau o pauză. Cu o îngheţată. Cu o îngheţată şi o dulceaţă. Dulceaţă de trei feluri. Am zăpăcit în mare viteză, câteva felii de gofret cu următoarele ispite: Pastă de coarne cu mentă şi ghimbir, apoi Dulceaţă de caise cu nuci, stafide şi anason stelat şi la sfârşit (deocamdată) cu Dulceaţă de vişine. A fost în felul urmator, ce gust este cel mai bun. Hai sictir! Ce mănânc acum e cel mai bun! Pe bune? Dar asta ce are, mă? Asta e cea mai bună! În fine, orice ţi-aş spune, nu ma-i crede pe cuvânt, aşa că mai jos vei găsi amănunte, ce poţi savura şi daca mai e pe stoc şi câţi bănuţi face.
Simplu! Să nu uit ceva, o chestie minoră, n-am reuşit să ling tot borcanul. Rectific, borcanele!
Baftă şi desfătare!

https://www.facebook.com/camaradinpoveste/app_715089528563441