Da, o să spune-ți că-s într-o ureche, omule, tocmai ce-ai povestit de șnițele. Deunăzi am poposit în Miercurea Ciuc. Indiferent pe ce cale apuci către această urbe, șoseaua șerpuiește insinuant printre dealuri. Un lucru te va plezni pe nevăzute: aerul. Aerul este de o tărie rar întâlnită. Din varii motive, aerul, este foarte puțin viciat. Ai brazi și la stânga și la dreapta, bogățiile pământului sunt adânc ascunse-n pântece, atât de ascunse în cât nimeni nu cheltuiește un șfanț pentru a le aduce la lumină. Doar exploatarea lemnului, cam intensivă și nesocotită, duce la întristarea peisajului, și a sănătății noastre în timp mai îndelungat. Eee, drumețule, vino să-ți umpli ochii de o liniște matriarhală, chiar în timp iernatic asemuit cu o toamnă târzie și ploioasă, ștergătoare de riduri expresive. Privește în jur... e liniște. Acum, prinde pas după pas și intră în oraș. Petrece câteva minute în centru, nu este mare, dar vei vedea extremele, mă refer la extremele arhitecturale nicidecum la extremele buruienilor de la televizor. Vei vedea clădiri din epoca de aur mohorâte ca o scorbură dar și renovate surâzător (astea sunt sedii de instituții) dar sclipind de viață vei zări clădiri cu ștate vechi de viață, orânduite ca ostașii și cu fațade asemenea: curate, aranjate și dichisite. Vara le vei găsi cu flori la ferestre. Atenție unde-ți găzduiești motorizatul, caută loc regulamentar altfel vei socoti peste trei poli parcarea dubioasă. După plimbare, vrei sau trebuie, să-ți acoperi caloriile cheltuite fără știre. Ai multe opțiuni: restaurante, puburi sau taverne. Dacă vrei să nu-ți suspine buzunarul, mergi la șnițelul vienez, îl găsești pe șoseaua de tranzit către Sf Gheorghe. Să ști că ai parcare berechet. Restaurantul nu este vast, dar este luminos și prietenos. Cere un șnițel de vită cu salată vieneză, o sa-ți pară bine că n-ai cerut și-un gulaș. În "ghiozdan" n-ai loc de amândouă, doar dacă ești neam cu Fomilă sau să faci jumi juma cu un comesean. O să primești o farfurie rotundă. O sa primești un șnițel rotund. Cât farfuria. Îți va ostoi pofta de mâncare mintenaș și e atât de fraged... încât se mestecă singur. Dacă doriți ceva tradițional, cercetați in farfurie un cotlet de porc unguresc preparat măcelăresc cu ragu de șuncă și castraveți murați...este preferatul meu. Asortați-l cu sfeclă, o minunăție (de care nu am știut să mă bucur până în această iarnă). Mmmmm. Vă poftesc și la o porție de clătite, pot spune că sunt mirobolante. Tot acolo te poți și odihni, asta dacă nu ești prea simandicos, e curat și cald, dar nu sclipitor. Pe scurt te asigur că ai parte de gazde prietenoase și făptuitoare de bună dispoziție indiferent ce limbă vorbești.
Așadar și prin urmare, faceți o plimbare!
Baftă și să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu