Ouă zbuciumate

Se spune că poţi scăpa de nelinişte, frământări sau plictiseală, prin mâncare. Adică prin devorarea ei, în special a dulciurilor. Nu am experimentat pregătirea a ceva dulce, în afară de clătite. În vremurile cu mult trecute, făceam clătite la două tigăi simultan. Bunica mă ținea sub strictă observație cât timp pregăteam aluatul, mai ales când venea momentul artistic. Să nu cumva să plonjeze vreo clătită pe perete sau prin fereastra larg deschisă. Prin fereastră ar fi fost nemaipomenit - locuiam la etajul șapte într-o zonă intens circulată. Cred că puteam crea câteva "pălării" unicat. Era o îndeletnicire haioasă, mai ales când clătitele făceau o tsukahara  perfectă. Problema era timpul, adică mult pentru pregătit și foarte puțin pentru scamatorie. Știți voi, pieirea în neant... în burtică. De la clătite la omletă, a fost doar un pas, inspirat fiind și de tata care făcea niște omlete nemaiîntâlnite, cu un praf de mălai și nițel mărar. Dacă zilele acestea am aranjat câteva tipuri de sandwich-uri cu elemente noi, azi dimineață am purces la concretizarea unei omlete. O omletă o poți găti cu ce-ți trece prin minte. Este un preparat infinit, limitat doar de imaginația celui care trebăluiește în bucătărie la tigaie. Poți combina cam tot ce există din carne copitată sau înaripată, tot ce crește pe pământ sau sub pământ. Important este să-i dai culoare și savoare. Pentru mine, oul la omletă este doar un pretext, de fapt un liant, pentru ingredientele folosite. Brânzeturile folosite sunt și mai slabe (telemea) dar și din cele mai grase (cașcaval), brânzeturi normale, semi-afumate sau afumate dar mai rar caș, deoarece nu am o sursă constantă de aprovizionare. Partea cărnoasă este frecvent asigurată de costiță uscată și afumată, piept de porc afumat sau cotlet în variantă afumat sau cu împachetat în condimente. Pentru azi, am început prin scoaterea din găoace a ouălelor, urmată de o zbuciumare până în pragul spumegării. Pe rând am introdus piper multicolor, mărar (cât poți prinde în triumviratul degetelor mare,arătător și mijlociu), brânză veche de oaie, salvie și busuioc. În paralel am tăiat piept de porc afumat și tăiat mărunt, mărunt pe care l-am tăvălit în tigaia încinsă și unsă cu ulei presat de măsline. În timpul rumenelii, a pieptului de porc, l-am miruit cu piper și sare. Omleta astfel compusă, am lăsat-o la foc molcom să se pârguiască către auriu, după care am întors-o pe bucățele și am încins-o până a ajuns la un galben semafor. Culoarea preferată este galben canar, dar dacă nu ai ouă adevărate, adică de țară, n-ai nici o șansă. Nici o șansă normala, că poți face câteva trucuri și lumea să te aplaude la scenă deschisă, asta e altceva. Donez două trucuri, gratis, folosiți șofran sau mai la îndemână... muștar. La final, am lăsat omleta să se liniștească în tigaie, cu focul stins. În acest răstimp, am pus repede în farfurie un ardei gras lângă castravete și măsline lângă babic, toate urmate bineînțeles de omletă. După răsfățul culinar a urmat cafeaua, desigur că a doua cafea din zi, aburindă dar fără ghimbir (căpos, ghimbirul, a insistat și a reușit de altfel, sa se usuce). Până am terminat cafeaua, am reușit să aștern aceste rânduri prin care sper să vă dau încă un imbold pentru a vizita cămara și bucătăria în aceste dimineți reci și cețoase. Căldura bucătăriei dă ghes și la alte îndeletniciri care să le faceți cu sârguință și plăcere, lucruri care să dea sentimentul plăcut al creației și/sau al vieții. Pentru mine, azi, va fi perfect, ca în fiecare azi, voi merge la shopping. Să știți că am centură neagră cu doisprezece dani la cumpărături și pot deține recordul mondial, scuzați, global (colegii cunosc pentru ce) la speed-shopping.

Multă baftă și "vivir la vida"!