Ouă așezate

Indubitabil sunt un mâncău. Pompos zis și gurmand. Rămân la mâncău, cu adăugirea că de vreo doi ani am redus, totuși, din cantitatea înfulecată zilnic sau per exercițiu de masticare. Îmi place să adulmec gătelile de orice fel: zemuri sau rântașuri, dulciuri sau prăjeli, orice are, posibilă, destinație finală, prețiosul și neostoitul meu stomac. Dimineața mă înfrupt din orice este de origine subpământeană, pământeană sau aninată de ceva înțelenit de glie și  bineînțeles înfrățit cu oareșce de proveniență animală. De la înaripate, folosesc foarte des ouăle. Azi dimineață am dorit să le prepar diferit de dățile anterioare. E fermecător să pui laolaltă puzderie de ingrediente, să le amesteci cu ouă zbuciumate și să le tăvălești apoi prin tigaie. Acum am dat startul asemănător, dar cu o continuare și finalizare deosebită. Deosebită, în sensul de diferit. Dacă a fost deosebită prin sensul de special, rămâne să apreciați după ce vă povestesc și în special după rezultatul încercării voastre. Totul a început cu un castron ceramic, castron în care am răsturnat ouăle din găoace. Le-am zăpăcit bine cu piper curcubeu, busuioc și în premieră...nucșoară. Cu toate că se recomandă pentru găteli din spanac sau varză, paste sau vin fiert, se mai folosește și la diferite brânzeturi. Așadar, folosind și telemea de vacă în preparatul de azi, am hotărât să uzez de aroma subtil lemnoasă a nucșoarei. Brânza am împărțit-o pe din doua. Jumătate înmuiată în castronul dominat de ouă, iar cealalaltă jumătate din cantitate, am împrăștiat-o în vasul de sticlă bățoasă la temperatură. Acest vas - binecuvântat să fie descoperitorul sticlei nesperiate de cuptor- l-am blindat cu salam crud-uscat, tăiat mărunt, mărunt. Lângă salam am franjurat hamon urmat de cubulețe de jambon. Off...o să duc doru' hamonului. Bucățelele cărnoase le-am împresurat cu pătrățele mici, mici de ardei gras după care am picurat, bezmetic, ulei de măsline însoțit imediat de un praf de piper curcubeu și o suflare de sare. Toată ingineria din vas, am ascuns-o în cuptorul încălzit din timp, preț de vreo cinci minute. La prima examinare am presărat jumătate de brânză destinată vasului de sticla neînfricată. După alte 3-4 minute am vrut să o admir, moment în care mi-a sărit în ochi un amestec de legume ex congelate, preparate deunăzi. În secunda doi, au fost învârtite laolaltă cu ingredientele semi-bronzate. În durata a circa trei minute, am smotocit cu viteză tot ce se afla în castronaș, ca sa fie ușor spumat și afânat. A urmat turnarea-n vas și așezarea pentru ultima dată în cuptor. Totul este cuprins de înfierbântare și începe să murmure ușor aproape șoptit... a complicitate...gustos, foarte gustos, cel mai gustos. Un minut, încă un minut, alt minut urmat de încă un minut și celălalt minut urmat de fratele său și în sfârșit ultimul minut și ultima aprindere de bec. Taraaa...plăcut rumenit, auriu-rumenit. Aroma se-mprăștie în casă, fuge haihui din bucătărie până-n sufragerie, înșurubându-se până în cel mai pitit atom din încăpere . Numai am răbdare, însoțit de suflă, suflăăăă ce mai stai. Așa am înfulecat hulpav prima îmbucătură. Mmmmmm. A meritat fiecare secundă privită prin hubloul cuptorului.
Baftă și dimineți minunate!