Transfăgărășan

E ca prima dragoste. Nu-l vei uita niciodată. Acum a fost a treia oară când l-am străbătut, și de fiecare dată dinspre Cârțișoara către Curtea de Argeș, dar de fiecare dată a fost diferit.
Prima dată, eram tineri, zurbagii și cu grijile mai mult pe lângă noi. Nu-i așa că-i tare frumoasă inocența, încrederea și energia dată de vârsta fragedă? Prima dată am organizat o escapadă de weekend cu finii Dan și Anca. Am îndesat într-un Tico -știe fiecare vorba: Tico, Tico mă uimești - cort, genți, pături, tigăi și castroane, bax de bere și bidoane de benzină, ce să mai... Ne lipsea un cățel legat cu lanțul, de bara din spate, și era totul ca în poveste. Aveam doar o hartă la îndemână cu mănăstirile din țară, nu prea exactă în trasarea drumurilor, dar știam prin ce localități trebuia să trecem în periplul programat. Am ajuns cum am pornit, cu peripeții de neuitat. Prima noapte a trecut toată apa din râu prin urechile lui Dan, a doua zi fetele au avut sentimente de "iubire nemărginită" la adresa mea. Ce să-i faci, sunt niște curbe superbe, și dacă ești la volan... Nu-i bai, au dat proteine pomișorilor. A doua noapte a pățit-o Anca, dacă unui căluț îi plăcea iarba de lângă cort, pe partea ei.
A doua oară, chiar anul trecut, maturi fiind și cu obligații, am considerat că este cel mai nimerit să facem un weekend de pomină. Cum piciul nostru era în "delegație" la San Pedro, se bronza și se distra de zor cu unchiu și bunica, hai să dăm și noi o raită cu nașii prin țară. Pe unde? Și Transalpina și Transfăgărășanul în același drum, același weekend. Ce, n-are unde să meargă Alex și Ana. Desigur, au bunici iubitori. Rezolvat și plecat la drum. Da, dar cazarea? Lasă frățică, găsim una doua în Sibiul ală, e cel mai tare la cazări. Țeapă, de la Săliște până la Veștem n-am găsit cameră liberă. Hotel, motel, pensiune, ce vrei tu, toate erau rezervate, unele și de doua, trei săptămâni. Cu noroc, da noroc chior am găsit două camere la Fântânița Haiducului. Să te cazezi acolo, doar dacă ai un dor neostoit de "Epoca de Aur". Camerele sunt... mici, micuțe, cu un mobilier din prima șarjă făcută pentru era postdecembristă și mocheta parcă era șparlită de la hotel Jiul din Craiova când a fost dezafectat. Și prețul? Pe măsură! Dar invers proporțional cu condițiile din cameră. În schimb, la micul dejun sau cină, ești alintat pe cinste. Recuperează bine la impresia artistică. Și dacă ești doritor de bunătățuri pentru acasă, vezi că jos, lângă scările de la intrare este un mic magazin cu suveniruri de bucătărie. Slană, șuncă, cârnați, mezel și fel de fel.
A treia oară, adică în acest weekend de poveste, am plecat dis de dimineață din Sibiu, odihniți, cafeliți și hidratați, direct către Cârțișoara. De la distanță, i-am arătat puștiului, munții semeți în zare. "Uite, pe acolo, pe sus vom trece noi". Fermecat, a putut scoate doar un "muauuu". Nerăbdarea i se citea pe chip, și într-un fel nedumerirea, cum o să ajungem acolo. În câteva minute a dat startul la: dar când se răcește afară? dar cât mai avem? dar când dispar pomii? dar și dar și dar.
Prima surpriză: liber, dar liber nu glumă.
Prima oprire, câteva instantanee pentru amintirea urcatului

Ne-am lămurit imediat care este motivul libertății rutiere: oficial șoseaua era închisă! Doamne ajută, și hai mai departe!
Este o încântare să poți șerpui în voie printr-un peisaj mirific, cu geamurile coborâte la mașină. Mi-aș fi dorit una cabrio!
Bâlea cascadă, apă rece, rece ca gheața!

Aici primăvară, sus sfârșit de iarnă.

Primăvara a trimis vestitori.

Om de zăpadă? Poate peste șase luni!

Lecția de...tras cu praștia!

De ce era drumul închis?

Bâlea lac, încă o dovadă că iarna fuge, fuge.

Temerari, nu glumă, și cu zum la maxim!

Marele șarpe, sub picioarele noastre.

Pe partea sudică, spectacolul scade din amploare, dar muntele rămâne cu același aer de măreție, trufaș dar și ocrotitor, veșnic păzitor al neamului Dacic.

La baraj ne-a surprins o furtună demnă de filme apocaliptice. Abia puteam respira din cauza vântului dezlănțuit și a prafului care ne biciuia fără milă. O privire în viteză, două clic-uri și fugi la adăpost. Tunete și fulgere, apă și gheață, țipete și claxoane nebune.

Pentru o comparație pertinentă, realizați traversarea Carpaților Meridionali de la sud spre nord pe Transalpina și invers pe Transfăgărășan. Fiecare este unic, iar spectacolul se desfășoară diferit.
Baftă și vreme bună!