Ne refugiem în mașină, căldura începe să devină ucigătoare. Asfaltul tinde să se lipească de anvelope, volanul frige ca scos din cuptor și aerul...aerul e nerespirabil. Pomenit fie cel care a introdus frigiderul în mașină și ne-a ușurat viața. Pornim spre cetatea unirii, a Marii Uniri. Drumul șerpuiește printre dealuri, surprinzător de liber, așa că ajungem la Alba Iulia mai degrabă decât gândisem, și poposim la o cârciumă pentru a ne potoli șoriceii din burtică. Cârciuma, nici prea-prea nici foarte-foarte, nici de ocolit dar nici de căutat, așa că nu pomenesc de ea. Ajuns în plin centru, caut un grajd liber. Surpriză, nu unul sau doua ci zeci de locuri libere și fără taxă. Fără taxă deoarece încă nu funcționează barierele. La sfârșitul plimbării am găsit, cred, cauza lejerității, de ce lipsește înghesuiala. Frate, nu ai unde să te pitești de soare, așa cum observase și colegul Daniel motorist de Roman, nu ai unde să-ți tragi sufletul într-un loc răcoros. Două terase și doi pomi. În rest doar după vreo clădire mai zdravănă. Păcat. În primul rând îți alungă turiștii pe vreme de vara, în al doilea rând scurtează perioada de vizitare celor puțin care aleg această caznă în locul unui ștrand. Așa mai tragi sufletul, o cafea, un suc sau un ceai ceva și apoi treci iar la colindat. În fine! Cetate te întâmpină cu un aer proaspăt, mândru, mustind de istorie dar totodată un aer liniștit, plin de pace. Poarta IV Episcopului este un punct de pornire potrivit pentru vizitarea cetății.
Imediat ce pășești pe pod, preferabil pe cel de lemn, vei fi surprins de dimensiunea șanțurilor de apărare. Mari, foarte mari, atât de mari încât au fost realizate alei, alei imense în care poți face drift cu tir-ul.
La fiecare poartă te întâmpină un străjer în poziția regulamentară.
Interiorul Catedralei Romano-Catolice este demn de orice altă catedrală din marile orașe ale Vestului.
Superbă ideea de a se realiza grupuri statuare cu personaje aievea și din perioade diferite.
Până aici turism de relaxare, de aici începe lecția de istorie, istorie adevărată nu prefabricată și mincinoasă.
O reprezentare a războaielor fratricide daco-romane, mai apropiată de adevăr.
Reunificatorul.
Suntem aici, veghem în continuare din generație în generație!
Poarta a III-a - triumfala!
În Catedrala Reîntregirii, simți puterea Neamului Românesc, vibrezi la gândul că mai trebuie o unire, să fim cu toți frații laolaltă și în fapt nu doar în simțire.
Mihai Viteazul Domnul Munteniei, Moldovei și al Ardealului
Doamna Stanca
Regele Ferdinand I, Regele Tuturor Românilor
Regina Maria, Regina Tuturor Românilor
laic & cleric
Soarele dogoritor ne împinge la drum, dar nu înainte de a saluta încă o dată făuritorii României moderne.
Consider că fiecare ROMÂN este dator cu o călătorie, dacă nu, chiar pelerinaj, la Cetatea Alba Iulia.
Baftă și spirit viu!
PS
Lupul veghează!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu