luni, 9 iunie 2014

Sighișoara

Vreme bună, dar unde-mi găsesc grajd pentru herghelia mecanizată? Auzisem că e o problemă găsirea unui loc de parcare. Opresc fix în fața hotelului central, în primul loc ivit gol. Dar unde plătesc? Nu vreau să am "bucurii" inopinante. Imposibil într-un astfel de loc, în România, în Europa, să nu plătești parcarea. Frate, dar nu-i nimeni, nici un "parcagiu", întreb un ospătar, apoi un taximetrist. Ioc. Nimic. Sufletul, dacă găsești pe nenea cu vestă verde. Da mă, dar placa asta mare scrisă pe înțelesul mai multor nații, cu tarife și numere de SMS? Prinde primul loc de parcare și apoi un SMS și te-ai scos, te vei plimba liniștit prin cetate fără să-ți iei amendă. Punem dreptul înaintea stângului, apoi stângul înaintea dreptului, și așa ne trezim, pe nesimțite, pe străduțele pietruite și străjuite de clădiri vechi de veacuri.
ru
Primul popas? Păi dacă soarele este sus pe cer, oprirea potrivita este într-o cofetărie. Unii se răcoresc cu o înghețată iar alții preferă o prajitură. 
 Nu doresc să-ți fac în ciudă, dar crede-mă, pe cuvânt, n-am rezistat tentației să o înfulec în doi timpi și trei mișcări. Acolo te îndulcești de îndată, și prinzi puteri pentru o plimbare de durată și un pic pieptișă.
Ai parte de scări și străduțe întortocheate, case mari cu geamuri pe măsură, ziduri impunătoare și nelipsitele tarabe cu suveniruri și "amintiri" româno-chinezești. Apropos, mulți avem damblaua cu magneți, păi sunt mai scumpi ca la Roma, Praga sau Gibraltar, da-o încolo de treabă. 
Ai două variante pentru vizitarea cetății: cu harta luată de unde nimerești (eu unul am primit-o de la hotelul de care vă spuneam, unde m-am repezit cu câteva întrebări la recepție de parcă chiar doream să mă cazez acolo) sau varianta mai bună pentru minte și suflet, haihui printre clădiri (de privești in jurul tău, ai repere suficiente).
Vă spuneam de ploaie, ei bine, și ea ne-a spus că trebuie să ne adăpostim de îndată, altfel trebuie să schimbăm hainele de pe noi în mare viteză. Uite așa am ajuns să sorbim câte un lichid, mai fierbinte că-i potrivit pentru aerul de moment, sau mai rece potrivit setoșilor. Și ghici unde am nimerit, așa goniți de Nea Ilie?

Fără să conștientizezi, în astfel de locuri, ajungi să-ți îmbogățești bagajul de cultură generală, să-ți trezești la viață clipele din copilărie când citeai cărți cu domnițe și cavaleri, să trăiești parca aievea un film cu domnitori, jupâni și soldați în armuri ca de poveste.
Colindând de colo-colo și mângâind clădirile cu privirea, o să zărești  și case ornate șugubăț.
Te plimbi și visezi, iar mici piațete împresurate cu flori te însoțesc din loc în loc, și te îmbie la  odihnă și reflexie.
Dar nimic nu te trimite în timp mai bine ca o scară acoperită.
Acolo te simți cetățean al evului întunecat, parcă ai urca o golgotă personală, pas cu pas pe trepte tocite de vreme, cu lemn crăpat, potrivit printre pietre diforme și lustruite de mii și mii de pași zoriți sau temători, totul zămislit între lemne negre și slute. Printre scânduri chibzuit bătute-n ținte, ca din loc în loc câte o șuviță de soare să-ți spună că-i speranța aproape, zărești natura ce te înconjoară.

Lumina te va îmbăia și te va elibera. În susul scării se aude un menestrel, sunt chiar doi ce-ți aduc aminte, că aici o dată, sălășuiau haiduci și jupânițe.
În capăt, în câteva minute ești lămurit de viața gintei germanice. Fermi, organizați, luptători și cu viață lungă.
Pașii te vor purta apoi la vale, mergi de-a lungul zidului și-ți vei îmbăta privirea cu măiestria artiștilor mai pricepuți sau mai naivi.



Ai prichindelul cu tine? Sigur, indiferent de este băiat sau fată, va fi cucerit de atmosfera teutonică, luptătoare și se va înarma până în dinți ca să ucidă balaurul netrebnic și să-și făurească propria legendă.

Bătrânul orologiu 
îți aduce aminte că-i aproape timpul pentru odihnă, dar nu pleca până nu-l saluți pe vrednicul ostaș și conducător (pe care, mulți l-ar vrea și acum călăuzitor).
Nu știți unde să vă petreceți un sfârșit de săptămână? Mașina sau trenul, de îndată te vor duce pe meleaguri de poveste. Că-i Moldova sau Oltenia, Transilvania sau Dobrogea, Muntenia sau Maramureșul, tu trebuie doar să sari din pat.
Baftă și peregrinări pline de emoții!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu