Soare și Munte

Ce-ți poți dori mai mult? Soare, pentru a te plimba nestingherit oriunde dorești și munte pentru aerul curat sau aproape curat cum este cel din zone modernizate. Plimbarea era dorită de mult timp, de foarte mult timp, dar vremurile și plănuirile nu se doreau a fi deopotriva. Nerăbdarea se instaurează, treptat, treptat, până în momentul în care devine agasantă, sâcâitoare, nu te lasă să-ți vezi de treburile zilnice. Ho, gata, ajunge...calm! Iau totul de la capăt, rumeg atent variantele disponibile pentru weekend. Urban sau extraurban? Grea alegere...mi-e dor de ambele. Mă gândesc să împletesc oarecum ambele variante. Propun aproape șoptit, cu volum redus al glasului, din teama de a fi ostracizat de prichindei dar și din posibila opoziție a adulților, să mergem agale spre Sfat și împrejurimi, să ospătăm la cârciuma zidita între Mureșenilor și Eroilor apoi să ne încântăm cu apusul în obraz spre casă. Surpriza este imensa, plenul hotărăște în unanimitate trecerea la acțiune, la acțiunea propusă. Dar nu așa cu una cu două, hop, sari în bascheți și tule-o la drum. Așezăm o cafea, recunosc ce mai în colo și încoace, chiar două, și apoi ne vedem de plimbare. Ne luam picioarele la spinare pe strada cea mai lungă a urbei, alternând pasajele inundate de lumină cu cele umbroase, născătoare de noi energii. Soarele, cel dorit din suflet, e mai darnic decât ne doream și vântul cel hoinar, colindă prin alte părți de lume, ne lasă singuri fără de apărare, sub un cer azur nesfârșit.

Așa că improvizăm, și votăm pe loc schimbarea de macaz. Lenoși și toropiți, trecem pe parte total umbroasă și răcoroasă. Ajungem în zona visată zile în șir, e așa cum o știam. Pestriță, colorată, zumzăitoare, energică dar cu toate astea, încântătoare. Babilonul este aici. Auzi ce vrei și ce nu vrei, vezi ce crezi și ce nu crezi că exista-n lumea asta, și da, începi să simți, să miroși aroma fremătoare a primăverii. Toți sunt prosternați minunatului Soare și mărețului Munte. Un gând nu-mi dă pace, cu ce semănăm? Da, da cu lemurienii. Parcă vrem să sorbim toată energia într-o clipită, să ne încărcăm bateriile pentru eternitate. Cotim agale pe străduțe, privirea mângâie totul în jur, ne dezmierdăm pierzându-ne printre oameni senini și zâmbitori. E gata, burtica bate toba neîncetat, semnal stringent de ospăț, fără amânare sau vreun compromis fad de... fast food. Cum se spune..la cârciumă birjar! Coborâm scara îngustă, intrăm în holul păzit cu strășnicie de gazde harnice și meticuloase. Desigur, pentru cine știe cearda - adică restaurantul, că așa-i spune prin câteva zone transilvane și prin bucovina- nu-i caz la oră de amiază să ai speranța de masă liberă. Mă uit în stânga și-n dreapta, nici unul n-are inelul Arabelei, deci norocu-i neam cu noi, ne însoțește, altfel nu pot socoti ca într-un minut se risipi lumea de la o masă. Mă poziționez strategic, lângă năzdrăvani, că deh trebuie să savuram în liniște bunătățurile ce le dorim.

Mintenaș limba începe a înota, inundată de aromele declanșate-n minte la citirea listei de bucate. Piept de pui înfrățit cu castravete murat și ciupercuțe champignon, toate învelite în felii subțire de piept de porc și înfipte-n bețe. Adică frigărui peste care ung un sos de Dijon și le amestec în pântec cu o garnitură de dovlecei și ardei gras, înmiresmată cu mărar. Ca un magician desăvârșit, fac totul să dispară mai iute ca gândul, ca gândul să-mi vină, să imortalizez bunătățurile din farfurie. Mă jur, sunt o grozăvie. Și vă asigur, orice ați pofti să savurați aici, va fi pe placul vostru. De mașină de uitați și agale vă plimbați, vă recomand din suflet vinul de butoi. Pentru final, o încărcare calorică și dulce am potrivit.

Apoi, la siestă plimbăreță, dacă pot spune, am pornit. Mai de grabă, zoriți de "colăceii drăgălași", să nu-i mai înmulțim pe-ndată. Ieșim la aer curat și ozonat, să-l inspirăm pe îndelete, dar vraja e rupta brusc și zgomotos. Adrenalina crește iute, inima saltă repetat și tare iar ochii cercetează originea larmei și a... mirosului. Da, miroase a nebunie. Gaze și cauciuc. Eșapament și scârțâit de roți, rateuri și ambalări acute de motor. Mașini mai noi sau mai vechi, cu herghelii nemăsurate sub capote, mai preparate sau mai dichisite, cu piloți profesioniști sau amatori, pe rând au nechezat și au galopat în sus, pe munte.

O oră din viață a zburat pe nesimțite, dar cu farmec imprimată-n ungherele minții. O cafea aburindă mă însoțește la întoarcere, revigorantă pentru cele șase ore de mers alene prin urbea cu rădăcini în neolitic. Ceva mai trebuie respectat. Făgăduința către năzdrăvani, că-i vom păstori la o plimbare cu rolele. Suntem fericiți că se accepta parcarea pe post de alei de parc și-n sinea lor (de-ar putea gândi) și picioarele ar mulțumi.
Vă povestesc de aceasta zi minunată, în dimineața ce a urmat, la o cafea neagră, mare și aburindă cu gândul la viitoarele peregrinări prin țara Bârsei sau a Făgărașului alături de Husa&Co.
Baftă, vă salut de sub Tâmpa, să aveți weekend-uri relaxante!