după amiază cu plăceri

Ca de obicei, fac mici combinații de activități simultane. Azi de exemplu, priveam la TV și aruncam un ochi prin postări mai vechi. Priveam la Paprika, cum o duduie englezoaică prepara de zor dulcegării fistichii și pe deplin aruncătoare în păcat. Priveam la minunățiile din ciocolată și încercam să mai fac câte o corectură prin blog, cu această ocazie îmi cer scuze pentru creponările de iris sau de cortex pe care vi le produc din când în când și atunci în gând. Dulciuri la TV și gânduri către bunici. Ce-ți vine să faci în astfel de momente? Să te înfrupți bineînțeles, cu nesaț, din ceva dulce după pofta inimii. Așa că ai două variante: să cumperi sau să faci. Apreciez destule tipuri de prăjituri din comerț, dar nimic nu se compară cu cele făcute în casă. Fiind și cam lenos la acea oră, am preferat să încerc spiritul familial al năzdrăvanului. "Tati, mergi să cumperi ouă și făină?" Am fost mândri de el, s-a întors mintenaș cu tot ce era de trebuință. Imediat, au fost sparte patru ouă în care am turnat o fiolă de vanilie, și le-am bătut zdravăn până au făcut spumă. A urmat făina, turnată ușor, ușor până a devenit o cocă consistentă. După omogenizarea cocăi, am început să amestecăm cu lapte, turnat ușor, până a devenit o substanță lichidă, fluidă ca o smântână de gătit, fără nici cel mai mic cocoloș. La finalizarea compoziției, am trecut la încins tigăile. Da, tigăile, că am încercat senzații tari, ca în adolescență când răsuceam clătită după clătită, le aruncam în aer și le tolăneam iar în tigaie. Prima clătită... Nici subțire, nici groasă, nici uniformă dar nici crudă. Cam maro, dar comestibilă. Și uite așa, una după alta, zvârlire și răsucire urmată de tolănire într-o farfurie generoasă, am făcut un maldăr de vreo douăzeci de clătite. A venit momentul umplerii și rulării, bucată cu bucată, act la care a participat și năzdravanul. Doar atât, că de mâncat... Nu se poate dulceață! Cum să-l conving? Așa că am pornit la luptă dreaptă, eu și ele. La a șasea am zis pas. Dar mă întorc, mergem la meci, așa vedem cum câinii încep să latre a pustiu și lupii a victorie (sper).  Când vin de la meci, o să fie aer rece și calorii consumate, prilej pentru a mă întrema. După această experiență, simplă dar gustoasă, aș dori pe viitor să mă arunc în pandișpanuri, tarte sau alte minunății dulci și apetisante, lucru care vi-l doresc din tot sufletul. Să preparați cel mai minunat desert familial de weekend.
Baftă și spor la preparat bunătățuri dulci, inclusiv la înfulecat!

PS

O echipă iubită, o galerie fantastică cu o coregrafie rar întâlnită. Un pic de șansă și concentrare și foarte important, echipa oaspete să joace... nu să se tăvălească.