sandwich cu "perișorii"

E minunat, antrenant, când ai variații de activități în aceeași zi, când începi dimineața așa cum îți dorești și continui energizant. Înainte să fug la moșia lui Stere, la margine de urbe, să iau o porție zdravăna de aer și soare, așez literele de zor și cu spor. Totul a început cu o promisiune, către "perișori" - yasu Anghelos, promisiune că-i voi delecta cu ceva arome și texturi combinate cu "mânuțele astea două" - "proprietate proprie și personală". Ce vă mirați, nu auziți așa ceva la televizor? Și vocalizat de cine nu te aștepți!? Că dau din una-n alta: compactat (tov. colonel de capitală), succesuri (tov. feminin de parlament UE), sau alte năzbâtii! Trag aer în piept, și revin. Ce-i adevărat, sunt mai multe promisiuni în curs. Într-o seară, pe neașteptat, "perișorii" au aterizat cu bucurie de taifas, la o fripturică și un vinișor. Și într-un glas proclamară! "Hai să repetăm în weekend, cu omletă sau cu sandwich-uri!" Cu sandwich parcă-i mai îmbietor, mai dătător de viață în spirit de fast food. Zis și făcut, dimineață, nu prea de dimineață, că-i zi de lăfăială, am dat startul la o zi energică. Primo, cafeluță, mare, neagră și fierbinte. Secondo, poziția sirenă și presă din belșug...on line, că-i mai "FACILE". Presă, presă, dar începe să sune alarma... se pierd calorii fără a fi înlocuite. La primul apel, una bucată "perisor" zice PREZENT. La al doile apel, vine răspunsul surd: nu răspund, sforăi, telefoanele nu există pentru mine, jaluzele sunt desfășurate, ziua-i noapte pentru mine, etc. Toate astea, subînțelese. Fie... vei rămâne cu pofta'n cui, văru'! Așa ca încep în formula de patru plus năzdrăvanul matematician. O tavă mare, cât mai mare, pentru a potrivi cât mai multe sandwich-uri. Pâine neagră aranjată geometric, eficient, învelită cu cașcaval de capră de origine muntoasa, din plaiul Cibinului. Presar un praf de busuioc, înainte de a așeza câte o feliuță de mușchi țigănesc făurit pe la Mărginime. Picături de ulei, de măsline extra virgin, preling pe felii. Vine rândul ardeiului. Un ardei gras și verde, tăiat fideluță și orânduit pe fiecare felie. Un praf de piper multicolor și sare de mare, nu multă, că regăsim și în cașcaval suficientă sare. Urmează o feliuță de mușchi file, fiert și afumat, de aceeași origine muntoasă. Totul acoperit cu cașcaval afumat, plimbat tocmai de unde pui harta-n cui, mai sus de mânăstiri, și răsfățat cu busuioc și piper multicolor. Le-am lăsat la înfierbântat preț de cam patru minute, în cuptor deja înroșit. Pauză de cca un minut, le răcesc ușor, pentru a deveni pâinea crocantă și totodată, moment prielnic de colorat sandwich-urile cu câte o feliuță de roșie. După alte două minute, totul este pregătit pentru devorare. Hocus pocus preparatus, cirbic ciribaboi, totu-i dispărut de-ndată. Cașcavalul, mușchiulețul țigănesc și uleiul de măsline, au meșterit frățește la "însiroparea" feliilor de pâine. Busuiocul a dat o aromă subtilă, discretă, dar pregnantă, de "ca la țară", la gura sobei. Ce-i bun nu-i mult și ce-i mult nu-i bun. Așa că a venit mănușă doar trei bucăți de căciulă, suficient să ne delectăm dar să nu ne pună pe trândăveală. De ce nu? Pentru că este soare, cald și ziuă lungă.
Baftă și weekend minunat!