Sărbători ... savurează... sănătate...

Cu 4 ani în urmă, bunul meu prieten Bogdan, a  făcut o schimbare de macaz. A finalizat arderea țigărilor trecând la prepararea pipelor, și aici discut doar de pipe briar nu sticlă sau porțelan. Mi s-a părut o îndeletnicire complicată, inconfortabilă și foarte costisitoare. Totuși, nu a trecut mult până am dat startul la o astfel de preocupare. Autorul imboldului fiind Bogdan, care mi-a dăruit un set pentru inițiere. O pipă, una din multe altele care a reînviat în mâinile lui Bogdan într-un moment de inspirație desăvârșită, acompaniată de un tutun puțin aromat și ustensilele necesare desfășurării acestei activități. Adevărat, mai întâi timid. Aveam impresia că toate ființele din jur mă sfredelesc cu privirea, zicându-și în minte" uite-l și pe îngâmfatul ăsta". Ușor, ușor am fost prins în mrejele actului de pufăire aromată. Norocul a fost desăvârșit de istoricul fumatelor realizate de prietenul meu și alți pipari cu ștate vechi, astfel tutunurile testate pe seama propriilor papile, au fost tutunuri calme, neînțepătoare, aromate, cu densitate medie a fumului, cu post gust subtil. Odată cu această schimbare a început o revoluție culinară. De ce? Nu mai mergeau sorbite lichidele cu milioane de pișcări pe limbă, acest lucru dând startul unor schimbări profunde. Înlocuirea imediată a acestor băuturi a dus și la schimbarea listei de bucate preparate. Cum o schimbare nu vine niciodată singură, mâncarea a schimbat și garderoba. Minunat, fiind vorba de mărimi în minus. Nu doresc să fac apologia fumatului de pipă, dar pentru mine a însemnat o schimbare majoră. Țigareta o aprinzi aproape oriunde, chiar și în aceste zile, îți duce traiul într-un ritm mai nebunesc. Momentul pipei este un moment de savurare, de liniște, în special lăuntrică. Pot spune chiar de contemplare. Aproape că stă timpul în loc când sunt în munții Vrancei pe prispa casei cu o cafea (fără zahăr - tot datorită pipei) aburindă, acompaniată de o fumată, și privesc îndelung viața satului neaoș. Dar să mă întorc la câteva rânduri de mai sus ... schimbarea culinară. Acest lucru m-a condus către trăiri noi, experiențe noi. Am reînvățat să nu mă grăbesc la masă, chiar dacă sunt recunoscut printre cei mai hulpavi și vitezomani în devorarea alimentelor. Cum? Simplu. Luați masa ca un exercițiu de percepție. Mâncarea trebuie să aibă nu numai gust și aromă, ci și culoare plăcută ochiului combinată cu o textură adecvată. Coloritul mâncării trebuie să fie incitant, ca un montagne russe, să-ți nască foarte definit gândul : "te vreau, mă voi înfrupta până la ultima firimitură". Un alt secret, mirodeniile. Sunt sănătoase și utile în preparat sarea și piperul, dar combinați cu măghiran, oregano, busuioc sau salvie. Sunt o mulțime de gusturi pe care le putem descoperi și inventa/reinventa. Priviți raftul dedicat, din magazinele universale, în câteva minute o să vă schimbați lista de cumpărături și posibil să vă schimbați și programul timpului liber. Acum este un moment propice, chiar fantastic, de a potrivi și transforma mâncărurile cotidiene în adevărate regine, în momente sublime, în minunate delicatese care să vă'ncânte toate simțurile până'n străfunduri. Ce câștigi? Mâncare mai sănătoasă și consum mai ponderat.Ce câștigi? Relaxare și privire amplă asupra lucrurilor și a faptelor. Ce câștigi? Bucurie și poftă de viață!

Lozinca unui mare producător este plină de adevăr, mâncarea bună aduce viață bună.

Sunt sărbătorile de iarnă ... papa bun, oameni buni și viață bună!

La mulți ani!

...

Baftă!