miercuri, 18 decembrie 2013

Papa bun - acasă: sandwich

Sandwich.
Nu este un cuvânt Românesc, dar este des utilizat. M-am amuzat copios la vederea reclamei cu acel prezentator înfocat. Aseară am început a galopa prin minte după ceva ce n-am făcut sau n-am mâncat de mult. În timp ce serveam o cină copioasă, un iaurt savuros amestecat cu tărâțe de ovăz, m-am pironit asupra acestui gând-cuvânt: sandwich. Toată ziua "bibilica" îmi dădea ghes să arunc degetele în laptop să văd ceva rețete savante, gen emisiunea de la tv din Pache. Nu și nu, nu vreau. Trebuie să-mi sară o idee'n cale. Pe seară am purces la o plimbare-misiune, adică să-mi culeg năzdrăvanul de la școală după școală. În timp ce picioarele se străduiau să alterneze înainte prin frigul destul de pătrunzător, a explodat ideea
: cu de toate. Bine, nici chiar sintagma celebră. Ajuns acasă am răsfirat într-o tavă șase felii de pâine, pe care am tolănit câte o felie de cașcaval emmentaler însoțit de mușchi țărănesc semiafumat - o nebunie, de la un producător mic din zona Sibiului - acoperit cu o feliuță (da, o feliuță) de ceapă, peste care am presărat busuioc. Peste acestea am început să creez un mic deal. Am acoperit cu roșie și ardei, între ele înfiripând un praf de piper multicolor contopit cu sare de mare. A urmat a doua șarjă de mușchi înfundat într-o felie de cașcaval semiafumat. Între timp i-am dat voie cuptorului să duduie, timp de circa 10-15 minute. În momentul în care am pitit tava în cuptor, am redus la sfert tăria vâlvătaiei. După doar 6-7 minute am oprit supliciul. Odihna (sandwich-urilor) de vreo 5 minute a fost binevenită pentru a le putea savura pe-ndelete.
Vă doresc spor la imaginație, dacă nu aveți faceți, o plimbare scurtă. Sigur vă vor năpădi o puzderie de idei, una mai hâtră ca alta.
Bafta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu