Hârtia câştigă

Da, hârtia câştigă întotdeauna.
Nu cred în oamenii care se erijează în tot felul de guru/mesia sau atotştiutori, dar consider mereu că hârtia te educă şi internetul te dezvoltă. De ce? Deoarece hârtia are suflet - nu am înnebunit subit - este un produs viu. Ai o carte, o simţi, o miroşi - retrăieşti copilăria cu poveştile colorate, şi începi să şi auzi cuvintele magice ale lui Creangă, Ispirescu sau Delavrancea. Ai un laptop, notebook, ce-ţi doreşte inima şi buzunarul - ce simţi? ce miroşi? ce auzi? Vorba unui coleg "aud clip, clip, clipa, clip, şi tot aşa. Credeam că este un şoricel. Când colo, ce să vezi! Livache zboară pe butoane". Viteza de informare este colosală, extraordinar de repede aflu cine a fost Jose Saramango sau istoria Olisipo-ului. Nu ştiu cine a observat, dar de când batem apa'n'piua cu ocrotiţi pomii, lumea sărăceşte în cărţi şi ziare de calitate (şi în păduri). Explodează scrierile tabloide pline cu poveşti despre budoar şi mama omida, despre nu ştiu ce neneafărăfrică sau balaurul din orasul x plin de muşchi dar fără sinapse. Pe drumurile patriei văd cum înfloresc centrele de colectare mase plastice, afacere profitabilă şi bine venită, dar nu vad colectare şi reciclare de hârtie şi cartoane. Văd în schimb, în cutia poştală, pliante peste pliante de la reţelele de magazine alimentare, pungi peste pungi de plastic dar nu văd o ofertă: la x lei vă daruim un pom. Sau la magazinele DIY, care au raion dedicat, să zărim cu uimire că se oferă la un palet de ciment un pom fructifer. Avem diferite festivaluri, hai să avem festivalul de împrumutat cărţi. Era un plan sau lege, să fie realizate pe marginea autostrăzilor, perdea de pomi, foarte bine venită această perdea verde pentru climat, mici vieţuitoare şi bine înţeles să nu mai fie "solicitate pe neaşteptate" autorităţile pe timp de iarnă. Circul frecvent pe aceste realizări ale epocii noastre, şi nu văd fir de pom. Doar buruieni, ca în unele clădiri mari ale ţării.
Aş vrea să aud copiii în faţa blocului că fac schimb de reviste cu Rahan sau Pif et Hercule, sau măcar cu Spiderman sau Ben 10.  Aş vrea să văd codrii Vlăsiei sau Apusenii cu ochii oamenilor de acum 200 de ani. Sunt un optimist incurabil, ştiu că toate acestea se vor realiza. Citiţi alaturi de copii o carte, e o fază speculată maxim la Hollywood, e cât se poate de reală. Dacă nu, copilul o sa citească, mai târziu, cu nesaţ, posibil, asul de treflă combinat cu dama de caro. Sunt sigur că în primăvară voi regăsi ce v-am spus: promoţii în reţele de magazine, la pomi şi arbuşti.
Hai hârtia!