Sos sau salată?

Da, ce poţi face mai repede? O salată sau un sos? Am pornit la adunat legume cu gândul clar de ceva proaspăt şi reconfortant, săţios dar uşor... o salată. Dar, gândul ăla nebun care vine la sfârşit, mi-a spus, şoptit, "fă altceva, ceva cald, ai habar ?"... şi am pus frână. Reorganizare. Una bucată crăticioară cu capac de data asta, ca să nu mai fac mişcări circulare şi de dute-vino cu buretele pe aragaz, numai bună pentru o ceapă şi un căţel baban de usturoi. Tăiate mărunt şi îmbăiate în ulei de măsline, ştii de care zic super-mega-ultra virginul din poveste, şi un gâl-gâl de suc din roşii (mai mult o pastă fluidă) pe foc mic şi apoi uşor amestecate cu un praf de sare şi piper colorat în esenţă. Cât am lăsat la scăzut, am tăiat în felii lungi o ciovârstă de muşchiuleţ afumat şi aromat cu boia dulce pe care l-am tras în tigaie, presărat cu oregano şi piper. Bun, hai mai departe. Tai un ardei iute pe lung, apoi şuviţe, şuviţe, subţiri şi lungi, urmat de un ardei gras, nu prea galben, mai degrabă culoarea vântului turbat (o ciudăţenie a zarzavagiilor din ziua de azi), la fel "şuviţat" (a naibii naţie de om, am devenit şi inventator de litere amesetcate în cuvinte) în lung, să fie mai uşor de luat în "furculiţion".  Ardeii împerecheaţi şi aruncaţi în crăticioară (capacul, capacul, unde-i capacu' că am dat de draq), zmotociţi bine, şi la sfârşit un mănunchi de pătrunjel, au dat o savoare...mamă, parcă m-am teleportat într-o piaţetă arăbească. Muşchiuleţul, că am uitat să-ţi spun ce i-am făcut, i-am făcut de pertrecanie, l-am franjurat în bucăţele mici, mici, cât să-l găseşti în farfurie şi să-l iei pe bucăţele la savurat pe îndelete. Toată povestea, nebunia asta de moment, am tolănit-o într-o farfurie întinsă (că deh, haplea nu se mulţumeşte cu puţin) lângă care am aşezat şi roşia feliată cu gândul de salată. Nu-i bai, roşie şi sos cu roşii, face bine la "corazon".
Baftă şi dă-ţi drumul la imaginaţie, cât cuprinde!