M.Wok şi broasca dilie din farfurie

Startul gustărilor, ca să nu zic înfulecărilor voluptuase şi exotice, cel puţin pentru mine, l-am dat (cu ceva ani în urma) acasă la Jose, mare pişicher în ale gătitului cu fructe de mare şi alte bazaconii iberice. Atunci, mi-am făcut curaj, nu glumă, ciocnind câte un chupito urmat de ceva clinchete de whisky. Înveselit şi cu simţurile gustative amorţite (am crezut), am purces la mirosirea şi gustarea caracatiţei. Am înebunit, la propriu. A trebuit să-mi explice lumea din jur, de mai multe ori, că excesul duce la alte complicaţii inutile care mă vor lipsi de plajă sau alte zaiafeturi culinare. Efectiv eram în stare să nu mai las nimic la nimeni. Cam hapsân, aşa-i? Timpul a trecut în favoarea mea, cu fiecare deplasare neaoşă sau venetică, mi-am îmbogăţit palmaresul culinar cu fel de fel de mamifere terestre sau marine, înotătoare marine sau oceanice, cât şi zburătoare internaţionale în combinaţii de mirodenii sau de plante mai înţepate, dulci, amare sau pişcăcioase. Ce nu am trecut pe listă: batracieni. M.Wok ăsta, de pomenesc în titlu, este o reţea de restaurante cu specific asiatic, servire tip bufet, unde poţi testa sute, poate mii de combinaţii. Vrei calamar, midii, stridii, creveţi, vită, caracatiţă, porc, pui, pacheţele de primăvară, peşte, fructe tropicale sau europene, îngheţată, paste, sushi, totul în cantităţi cel puţin generoase, să te zbengui olfactiv şi gustativ până nu te mai ridici de pe scaun? M.Wok este răspunsul, raiul gurmanzilor, pofticioşilor, nesătuilor şi a amatorilor de nou. Să revin la broscuţe. La unul din restaurante, în Estepona mai exact, serveşte aproape zilnic broscuţe răschirate şi decapitate, pe care le poţi trata termic la tigaia wok sau la plancha. Am preferat la wok, cu un amestec de pui de sepie, carcatiţă feliată, creveţi (gambas), sparanghel, morcov şi ciuperci champignon, totul bălăcit într-un sos sweet chili. Gust şi miros? Nota 10, din punctul meu de vedere. Fraţilor, nu rataţi ocazia să înfulecaţi trei-patru broscuţe, cu una doar te zgânderi, măcar o dată pe sezon. Unii spun că aduce cu puiul, sau o combinaţie de pui cu peşte, dar cu o textură diferită, unică şi spectaculoasă. Cred că cea din urmă este mai apropiată de adevăr, de ceea ce am simţit. Oricum, nu m-am putut abţine să nu dau iama şi prin alte grozăvii, alte preparate aromate şi deserturi minunate. Dacă vor deschide un restaurant în ţară, îmi fac abonament, sigur!
Baftă şi nu-ţi refuza nimic în farfurie!