oborul vs mercadillo

Mai păstrez în nările minţii, aroma oborului neaoş din vremurile alb-negru. Găseai ce doreai sau nu, într-o îngrămădeală organizată, tot zumzetul precupeţilor era acoperit de două lucruri: la propriu, de muzica populară ce răzbătea din difuzoare sugrumate, iar la figurat, de fumul înecăcios al grătarelor ticsite cu mititei şi cârnaţi care musteau de grăsime. Anii au trecut, după opş´nouă, şi am avut ocazia, curiozitatea mai mult, să restrăbat de´a lungul şi de´a latul, oborul orăşenesc. Înghesuiala era deja profesionistă, fără călcat pe bombeu sau un cot, o îmbrânceală amicală ceva, nu aveai sorţi de izbândă în preumblarea căutătoare de chilipiruri neaoşe sau post sovietice. Muzica... de nepomenit... cei mai gurişti cantautori, cei mai mari urechişti dintre lăutari, răcneau sau se jeleau din toţi bojocii, în tot oborul, de data asta din boxe "pe trei căi" şi cu sute de "vaţi" băi băiatule. Grătarele...multilateral dezvoltate. Mai mari şi mai multe, cu mici, cârnaţi sau ceafă de porc, sau mai ştiu eu ce pulpe de pui americane. Am avut ocazia să mă delectez într-un obor iberic, denumit tradiţional mercadillo, unde am găsit nebunia autohtonă cât şi ceva din aroma copilăriei plus ceva ciudăţenii, pentru noi esticii. La ei, la târgurile spaniole, există un sens de mers tacit acceptat de majoritatea oamenilor, indiferent de naţie, că-s englezi, olandezi, magrebieni, nordici sau băştinaşi: pe dreapta. Mai au o chestie, la vedere, pe tarabe vei găsi legitimaţia de producător sau de vânzător, cu poză şi acreditare pentru prezenţa sa în târg. Muzica...subtil spre ioc. Grătarele...ioc, ioc, de loc. În schimb precupeţii, vânzătorii, tarabagii, sunt cei mai tari comentatori, soprane sau tenori de pe faţa pământului. Dacă vizitezi aşa ceva, o să-ţi rămână în urechi, pentru mult timp, strigătul:todos por un euro. Există şi o terasă, bine, scuză-mă, cuvântul terasă este cam popos, ceva gen bodegă cu coviltir, unde poţi sorbi o cerveza sau un zumo fiecare rece, da rece nu glumă, de-ţi zboară smalţul cu toată protecţia care o poţi gândi  şi visa cu ajutorul tuturor reclamelor de la TV. O chestie foarte interesantă, în târg vei da nas în nas cu oameni nu numai de toate naţiile, cât şi din majoritatea păturilor sociale din Europa sau de aiurea de pe faţa pământului. Toţi sunt curioşi de ceea ce poate face mâna omului, că-i albă, galbenă sau neagră. Pe lângă chinezăriile obişnuite, vei putea să-ţi încânţi privirea cu găteli neaoşe sau africane, lucrături din piele făcute cu mâini meşteşugite, nările îţi vor fremăta la sutele de condimente şi mirodenii adunate din toate colţurile lumii, vei putea gusta măsline preparate in zeci de feluri, dulciuri colorate mii şi mii, sau ochii îţi vor rămâne ţintiţi la ceva artă naivă sau mai elaborată: pictură, grafică, olărit sau sculptură.
Propunerea mea? Nu rataţi nici un târg, fie acasă sau hai-hui prin lume, la oraş sau la ţară, la munte sau la mare, singuri sau în grup.
Baftă şi senzaţii noi în fiecare plimbare!