hai-hui printre văi şi munţi

Planul era să "decolăm" la prima oră. Şi am plecat la prima oră, la prima oră care ne-am permis-o după cafeluţă şi o mică sporovăială de vacanţă. Îmbarcarea de rigoare şi cocoţarea pe munte, târâş-grăbiş până la prima zonă de belvedere lângă Ojen.

Pauza fiind gătată, am tulit-o mai departe, atât de departe, până la urmatorul popas, popas de energizare.

Unu cu munca, altul cu... Tare greu e să mai munceşti mâncând!
Ţuşti în maşină, şi pe post de secondant cu ochii vârâţi prin vizorul aparatului de fotografiat, am început să adulmecăm călătoria pe şoseaua şerpuită printre văi şi dealuri, care mai cocoţat care mai coborât între găvanele cretacicului. Uite aşa, pe nesimţite, a trecut aproape juma´de drum şi s-a iscat juma´de foame. Frână, parcare la botu´calului şi hop stăpânire pe o masă la terasa la "La Masia" cârciumă anglofilă din Vilafranco de Guadalhorce. Voie bună, bere din belşug şi târg ad-hoc cu puzderie de vechituri, gemuri, şi plăcinte, toate făurite sau adunate de mâinile febrile ale pensionarilor englezi.

 Mda, iaraşi mâncare. Hai să ardem caloriile, sus în maşină, fundul tolănit pe scaun şi pe aici ţi-e drumul, până hăt departe la frunzişul de lângă canion.

Aşa am ajuns la primul punct de belvedere, la un lac pe creierul munţilor în creierul munţilor!

După împins la picor uşor pieptiş pe o căldură de-ţi topea şi gândurile, ce crezi că am făcut?

Am mers într-un loc răcoros unde, spre marea mea uimire, am văzut pentru prima dată, iarbă verde în sudul Spaniei în lună aprigă de vară. 

Stând şi cugetând, la un pahar de apă rece, despre viitorul excursiei, am ajuns la concluzia că ar fi ideal să servesc un gazpacho de´al casei, completat cu un pui în usturoi.

 Mă jur, m-am atins doar de doi cartofi pai.

 Cu burdihanul aşezat, am petrecut următoarea oră într-o plimbare agale la baraje, baraje care definesc cele trei lacuri. Este o lucrare fantastică, începută în 1921 cu primul lac de acumulare, din necesitatea de avea suficientă apă pentru dezvoltarea economică şi industrială a zonei central sudice Andaluze. Proiectul a fost finalizat in anii ´70 când a fost finalizat al treilea lac de acumulare. Totul realizat în creierul munţilor, asemenea Vidraru la noi, în cea mai aridă zonă Iberică.

Da, ai văzut bine, crapul este cât gâsca.

După o îngheţată delicioasă,

şi o baie răcoroasă,

ne-am luat tălpăşiţa către ultimul loc de belvedere.

În drum spre casă, am salutat Doamna Luna care se pregătea de o defilare, printre cele mai grandioase şi luminoase din  câte am zărit noi, simpli muritori.

Baftă şi drumeţii neobosite!