vineri, 8 august 2014

Zaiafet... culinar

De câţiva ani încoace, sunt fericitul exploatator al vacanţelor de vară în sudul Spaniei. Pe bune, le exploatez la maxim...prin mine. Mă înfrupt din orice, oricând, oriunde şi din orice poziţie - stând la masă sau în mers. Începutul (zaiafetelor culinare) era (acum constat) sterp, fad (sau ce sinonime mai găseţti) olfactiv sau în gâdilarea papilelor gustative, pe timp trecut şi încredere prinsă, am început să gust (a se citi corect "să devorez") din bucatele meridionale specifice zonei sau din mai ştiu eu ce colţ al lumii, de care am auzit în copilărie pe la orele de geografie. Acum... mă aşez la masă uşor ca un fulg şi plec cu ajutorul macaralei. Acum (ieri) am dat startul cu pulpo a la gallega, de fapt cu juma` de porţie (la fiecare fel), ca să-mi pot război furculiţa cu mai multe feluri de bucate savuroase.
 Caracatiţa tăiată "felie de salam" pe un pat din cartofi feliaţi şi "fierţi" la cuptor. Partea a doua a fost anillos de calamares rebozados
inelele de calamar le gasiti de obicei ( în special acasă) simple, doar cu lămâie, aici ai ocazia să savurezi alături de vârfurile de tentacule, lime şi salată de crudităţi amestecată cu "salsa" (sos pe limba noastră neaos
şă) proaspătă cu accente mai acrişoare sau mai dulci, după gust. Partea a treia a mers bine, bine de tot: chipirones fritos. Pui de calamar prăjit, o minunăţie fragedă pentru care trebuie să respiri adânc, şi să-ţi doreşti o farfurie fără fund.
Se repetă calamarul? O să doreşti să se repete în fiecare zi, dimineaţa la prânz şi seara!
Dar ceva "gambas", creveţi mici şi decorticaţi? Bineînţeles, a fost partea a patra a festinului. Creveţi mici şi decorticati, fierţi în ulei de măsline aromatizat cu ceva ierburi locale şi ardei gras, totul iuţit subtil, nu deranjant.
Mai poţi? Trebuie, deoarece urmează... să bată tobele, bum-bum-bum şi acum toba mare BUM-BUM-BUM
Da ai prins ideea, de taur...cozi de taur. O nebunie, magnific, superb, mirobolant, explozie gustativă sau cum să faci din rahat bici şi să mai şi trosnească. Baza cozii, fiartă în vin negru şi legume condimentate. Cartofii prăjiţi...vax albina, nu m-am atins de nici unul. Dacă cumva, ai ocazia să guşti aşa ceva... cere două porţii...pentru tine. Dacă nu poţi, fă-le pachet, te rog, şi trimite-le la mine.
Partea a VI-a, că poate ai pierdut şirul, a fost o bucată de carne din porc, desăvârşit fiartă şi tăvălită într-un sos...într-un sos care habar n-am cum să-l mai descriu. Păstos, bine omogenizat, puţin aromat dar săţios cât pentru o zi întreagă.
Şi dacă vei crede că am ratat desertul, te înşeli amarnic. Mai întîi prăjitură "tres de chocolate".
Ei bine, a trebuit să mă opresc din mestecat altfel telefonul începea să urle ca nebunul: 112, 112, 112!. Am plecat la o mică plimbare în centrul San Pedro-ului de Alcantara (despre care am să vă povestesc în curând) unde am savurat partea a VII-a: îngheţată trei tipuri amestecată în pahar (semi găletuşă) cu nucifere si fructe de pădure.

Promit că am terminat. De data asta :)
Baftă şi savoare la fiecare masă!
PS
Dacă aduce careva discuţia despre cântar... va fi jale mare... de el! Îl torturez cu clătite!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu