Dilema - momente cu tuș

   M-am întors pivotând pe călcâie. Mirosea profund, adânc, aproape religios aș spune, cu patimă, cu nesaț, cu dorința de a retrăi momente de demult. Inspira... Inspira...
  "Vai, cum miroase!" Cred că așa a spus, și și-a închis ochii.
   Nu știu dacă suntem melancolici din fire, ne plac multe lucruri de de mult, să le reîntâlnim, multe întâmplări ni le dorim înapoi. Să le retrăim. Să simțim ce...
   Am început să fiu în simbioză cu internetul, cu tastele și cu ecranul tactil, dar nu pot să mă desprind de hârtia cu tuș. Periodic mă arunc într-o carte, mă pierd în câte un ziar sau săptămânal, filez paginile înainte de a mă apuca de citit. Așa cum ai face când joci cărți, trăiești momentul, și vrei să-ți dezvălui pe rând fiecare carte, așa privesc paginile. Apoi, iau rând cu rând inclusiv anul și numărul ediției, data, paginile și prețul. Prețul este... Timpul este... Vorba reclamei, sunt de neprețuit.
   Visez la fotoliul de lângă veioză, sau mai bine de sub lampadar, da, da fotoliu cu lampadar și măsuță pentru ceașca de cafea. Și, să fie fereastra în dreapta, ca și când.... Hai că m-am dus departe!
Pe prima pagină mă zgândăre un citat: "Cel care citește, trăiește o mie de vieți înainte să moară, spuse Jojen. Cel care nu citește, trăiește doar una." citire de la George R.R. Martin
   Da, chiar așa, îmi aduc aminte de visările de după Jules Verne, James Fenimore Cooper, Karl May sau Isaac Asimov, și, de ce nu, de închipuirile date de către Frații Jderi sau Rodica Ojoc Brasoveanu, peripeții fantasmagorice născute în minte de copil.
   Termin de butotnat și mă întorc la hebdomadarul care așteaptă să fie răsfirat și tocit la colțuri.
Baftă, să ai timp pentru citit!