O treabă picantă

Picant, chiar obraznic de picant. Trebuie să-mi cumpăr o pipetă, că altfel am să mă mut în garajul pompierilor. Îmi place ca mâncarea să fie aromată, să-mi gâdile nasul. E o încântare să ai o farfurie curcubeu, culorile să se întrepătrundă şi să-ţi bucure ochiul. Gustul, da gustul, să nu fie prea echilibrat, să mă pleznească uşor peste papile indiferent de-i ardeiat sau picant, să fie prezent, să mă salute la fiecare mestecare. Toate combinate, după pofta inimii, îţi impulsionează viaţa, te trimit în viitor, în visare şi în dorinţă. E, de data asta am poftit la ceva marin, la ceva ce n-am, aşa că am purces la o combinare neaoşă marca Liviu. Pe lângă taglietele minunate, gata preparate, am pus mâna pe un sos ţărănesc cu denumire savuroasă meridională, un sos de busuiuoc cu aceeaşi origine, sare de Cacica (sic!), piper multicolor şi o conservă cu hering în ulei. De ce conservă? Că-mi plac vieţuitoarele din apă şi că habar n-am să le deosebesc pe cele proaspete de cele mai puţin proaspete. Şi mai este o chestie care este mai mult o scuză, n-am pricepere de loc, dar ioc nu glumă, la filetat peştele. Sunt bâtă! De fiert pastele a fost floare la ureche, de scos peştele din conservă (mă jur că nu i-am încercuit şi somat să zboare afară) şi învârtit prin sosuri, idem, uşor ca şi cum ai duce un fulg în spate şi să nu uit, am pus un pic de sos de ardei iute. Un pic, un vârf de lingură, mai puţin de o juma' de linguriţă. Cu regret, iniţial, am pus doar atât. Am zis că mai pot potrivi gustul, dar bine am facut că am porţionat aşa. După aşezarea în farfurie a amalgamului, am lăsat la răcit cât să pot îmbuca, dar ce să vezi? Frige al dracu' şi nu de la temperatură, de la ardei? Sigur de la ei! Oare dacă pun pastă d'asta în calorifer, la iarnă, mai am nevoie de altă sursă de încălzire? A trecut o juma' de oră şi simt gura ca dupa o injecţie la dentist, ca după ce aş fi băgat în gură un bax de gumă super-mega-ultra mentolată şi combinată cu urzici de soi din râpa dracului.
Baftă şi apă rece!