Explozie relaxată

Mă uit în jur. Zăresc feţe adormite, feţe triste, feţe frustrate... feţe terne. Feţe înconjurate de gri, alb, maro, negru şi bej. Ici-colo câte o pată de culoare, oameni cu zâmbet candid, cu gesturi vioaie şi haine plăcut colorate. Sunt tineri, majoritatea în buletin, dar câţiva şi în suflet. Cum ar fi să dormi înconjurat de culori luminoase? Să-ţi vezi dimineaţa în oglindă hainele râzând? Oare şi noi vom avea mai puţine riduri? Mă gândesc să propunem o lege buruienilor din cea mai mare clădire administrativă din lume, o lege care să interzică asocierea a două culori reci sau a două tonuri dintr-o culoare rece simultan, în ţinuta diurnă sau nocturnă. Dacă bucurăm ochiul, sigur bucurăm şi sufletul. Dacă bucurăm sufletul, bucurăm şi cuvântul? Putem trăi un pic altfel? Cei mai relaxaţi oameni, v-am mai spus, i-am întâlnit undeva departe de locurile noastre, tocmai lângă capatul continentului, şi nu sunt toţi bogaţi, nicidecum, sau din aceeaşi naţie. De curând am avut confirmare şi despre insulari. Nu trebuie să locuim la Ecuator, nu-i nevoie să geamă contul în bancă şi nu suntem condiţionaţi de vârstă. Doar să ne deschidem mintea şi sufletul. Zâmbet, relaxare şi politeţe. Cu ce să începem? E greu să reintroducem mulţumesc şi poftim? Dacă ritmul vieţii este de doi bani, de ce să nu-l schimbăm, măcar să-l pigmentăm, să-l aromatizăm, ca pe mâncarea preferată. Culoare în tot şi-n toate.
Te pa şi te provoc!

PS
Mulţam' Pici!