sâmbătă, 1 noiembrie 2014

Se poate până la capăt? DA, se poate!

Nu ştiu cum, dar ştiu că DA. Se poate până la capăt.
Eram enervat de ceea ce se întâmpla, nu puteai să circuli pe această porţiune de trotuar, s-a asfaltat şi degeaba. Trebuia să priveşti atent după maşini, apoi să bagi un sprint pe asfalt, cam de vreo zece metri şi să ţopăi iarăşi pe trotuar în claxoane stridente şi amabilităţi de şofer cocalar. Doream să zic cocalar cu un neuron, sau cocalar tembel, sau cocalar prost, dar tot cu un pleonasm mă alegeam.
Mai târziu, mai cu forcepsul, dar a ieşit, ideea s-a născut şi a prins contur, chiar s-a materializat într-o reuşită. Ras, tuns şi frezat. Acum avem un trotuar aerisit, loc suficient să treacă om pe lângă persoană, cetăţean pe lângă republican şi turmentat pe lângă stâlp şi gard.
Baftă şi trotuare pentru toată lumea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu