Sfântul Cablu

Cu ceva vreme în urmă, un concetăţean îşi revărsa năduful pe edilii noştri, că nu fac nimc pentru oraş, trec anii şi mandatele aiurea-n tramvai. Nu ai unde să te plimbi, să te recreezi, imaginea oraşului este una cam gri şi deloc ordonată. Primul impuls a fost să-l contrazic. Să-i spun că avem parcul de la Bucov, da, dar nu este în Ploieşti. Să-i spun că avem parcul de la Sala Sporturilor, da, dar este cam mic, în special vara. Să-i spun că avem parcul dintre Caraiman şi Catedrală, da, dar cam periculos. Periculos pentru ce-i mici care vor să bată mingea. Să-i spun că avem parcul "Dero", da, dar este şi mai mic, infim pe lângă cel din Vest. Bine, dar în mijlocul urbei? Avem un pietonal, mic spre minuscul cu juma' de terasă vara, cinci bănci şi mini vegetaţie. Iar vara, în mijlocul zilei... nici o bucăţică de umbră. Dădeam o idee cu steagurile, pe aleea de la teatru, sau dacă nu, ceva busturi cu somităţile urbei, nu pentru umbră, pentru ochi, minte şi suflet. Câştigă şi sculptorii o pâine, iar fiecare găzar mai învaţă ceva istorie despre peticul de pământ pe care se zvârcoleşte zilnic pentru ziua de mâine. Poate cu ocazia asta mai aflăm şi despre oameni cu ceva coloană vertebrală şi cuvant drept. Mai avem şi zona de la LeMeVe spre gară, marele bulevard cu castani. Adevărat, cât de cât mai curat în comparaţie cu acum zece-cinsprezece ani. Cum ţi se pare? Suficient? Eu zic că-i cam puţin. Şi va părea şi mai puţin dacă în plimbare arunci privirea spre clădiri, pomi sau către albastrul cerului. Vei vedea, fără greşeală, cabluri. Cabluri, peste cabluri. Cabluri negre, cabluri şi mai negre, unul după altul şi unul peste altul, aliniate, înşirate, împletite, încurcate, de-a valma. Îţi violează ochii, îţi întunecă privirea şi-ţi strepezeste irisul. Ete, o clădire veche, frumoasă şi surâzătoare, dar nenorocitul cablu, o întristează, o împresoară de jur împrejur. Aici un pom, ar fi verde şi sănătos, dar este otrăvit de-un cablu. Aici, uite, o intersecţie largă, privelişte deschisă, dar nu, nu se poate, ai un cablu, ai zeci de cabluri. Parc, trotuar, intersecţie, alee, bulevard, străduţă, parcare, stâlp, pom, bloc, toate au un lucru în comun. Omniprezentul cablu. Cred că suntem Republica Cablu. Uf, mă scoate din sărite! Dacă tot se pun borduri, se sapă în continuu, parcă se tot cauta diplomele "Lenuţei codoi" sau al mai ştiu eu cărui tembel de politician, neam de nas mare din lemn. Bă-i primari troglodiţi, că nu doar la noi s-a inventat cablul atârnat, ci în toată ţara strănepoată a Daciei, mai faceţi un business pe bani publici şi îngropaţi cablurile, faceţi bani din şi cu tehnologie. Pariu că ve-ţi câştiga voturi.
Baftă şi să aveţi edil isteţ!