Suntem hoţi, leneşi şi inconştienţi?

Stau strâmb şi mă întreb drept. Nu iese. Mă aşez drept şi încerc să mă întreb strâmb. Da, aşa iese. Aşa, gândind strâmb, îmi pot crea un model în viaţă, un model mirific pentru hoţi şi leneşi. Modelul impresionant de machiavelic, procuror obscur, avansat la stadiul de candidat ortodox român pentru postul de preşedinde al Românilor. Post, plătit cu vârf şi îndesat de toată naţia, mai precis, de cei corecţi, de oamenii cinstiţi, care se îmbulzesc la plătit taxe şi impozite din prima zi a anului. Tot iei, în majoritate pensionari, sunt speriaţi de tăvălugul mediatic cretinoid şi infam al partidului roşu, mare în popularitate naivă şi imens în nimicnicie grosolană şi suburbană. Mă gândesc drept, stând strâmb, de ce să-l iei de model pe microscopicul Titulescu? Păi, dacă n-ai chef de muncă, ci doar de spart seminţe în faţa blocului şi chiorâre toata ziua la zdrenţe chiloţare pe sticlă manipulatoare, sau chef de spart ocaua, şi aşa mică, fără să transpiri nici o picătură, să ciordeşti o ciovârstă, cât de mică de la gura celui care transpiră pe bune pentru un boţ de pâine. Păi, cam da, i-ai cam pupa şi moaştele, i-ai sfinţi tot ADN-ul, i-ai ridica în slăvi fiecare clipire, fiecare rânjet, fiecare batjocură la adresa naivilor care-şi frâng degetele de grija zilei de mâine. Chiar sunt aşa de mulţi hoţi şi leneşi în ţărişoara asta superbă? Chiar sunt aşa de mulţi fraieri, fraieri orbi în judecată, care nu văd mai departe, în viitor, pentru copiii şi nepoţii lor? O privire, doar una, în jurul tău, tu hoţule, tu leneşule şi tu fraiere, şi mai ales tu... nepăsătorule. Ştiu că hoţul şi leneşul n-o să citească, dar mor de oftică pe cel scuturat, care-şi plăteşte obolul în fiecare lună, în fiecare an, şi apoi dă cu piciorul în şansă, aşa cum dai cu piciorul într-o pietricică pe marginea trotuarului. Tu? Tu ce faci?
Baftă şi lucidate!