Iubeşte-l, e al tău!

Acolo te-ai născut, acolo ai făcut primi paşi, acolo ai început să-ţi cunoşti universul, acolo ai început să te formezi ca om, acolo ai simţit primii fiori ai dragostei, acolo îţi trăieşti (poate) toată viaţa.
Era dimineaţă, o dimineaţă gri, umedă, uşor friguroasă. Se anunţa Doamna Toamnă. Atunci când eşti în trafic, îţi zboară mintea în o mie şi una de colţuri, priveşti fără să înţelegi noima multor lucruri, eşti uşor absent la ce se întâmplă în jurul tău. Dar, câteodată ceva îţi dă refreş, te întoarce la procesul de gândire şi privire activă şi raţională. Cam aşa am petrecut clipe lungi, ale naibii de lungi, stând bară la bară, cu un sunet în urechi, de focă răguşită, de la ştergătoare, privind din stânga în dreapta şi din dreapta în stânga, pe ce bandă se avansează mai repede. Când... când deodată, zăresc cu coada ochiului o imagine un pic sărită din tiparele momentului. Iniţial gândul a fost... un cocalar care şi-a pus super semn pe cutia lui cu patru roţi, un frustrat care-şi vede covrigul din cauciuc imbecil, vreun volan de monopost. Dar... surpriză! O persoană mândră de oraşul ei! O persoană mândră de ce are, conştientă de valoarea maşinii şi a vieţii persoanale. Bravo! Lecţie pentru oratorii de patriotism local şi naţional. M-am ofticat că nu am putut ajunge în paralel cu maşina lui/ei, pentru a felicita posesorul de coloană vertebrală şi morală. Eu sunt Găzar, Nordist de pe Cameliei, crescut într-un melanj urbano-rural dat de vecinătatea câmpului agricol de marginea oraşului şi constructiile noi din Republicii, inspirat de amalgamul românesc din toate colţurile ţării, amalgam aşezat de comunişti în urbea răgăţeană pentru propăşirea neamului. Vivat Ploieşti!
Baftă şi fii mândru de originea ta!