Salată viteză

   Da mă, știu că nu ai timp, nu-ți poți dezlipi pleoapele, și nu ai habar când tic-tac-ul ți-a furat timpul, și nici când dracu' ți-ai pierdut cinci minute să-ți alegi țoalele. Da' vrei să ronțăi ceva bun, să-ți priască până-n prânz și să ai energie, chef de viață dis-de-dimineață și dacă se poate, să-ți bucure ochii și mațul, așa-i?
   Mișcarea numărul unu, am pus două ouă luate din raftul "templului" universal, cu jurământ că sunt de la găini care au cotcodăcit în aer liber sub supravegherea cerului, ei le-am luat și le-am scufundat într-un ibric plin cu apă rece și le-am pus la fiert. Fix... Habar n-am câte minute. Imediat am pus cafeaua la preparat. Am pus mâna pe câteva roșii cherry și le-am secționat, fix pe din două. Vreo șapte. Am debitat (ce-am dat-o tehnic) și câteva felii de castravete pe care le-am vânturat împreună cu juma' de ardei căpiat retezat în  câteva bucățele, cu niște frunze despicate de mărar, într-un bol. Nu mare. Dar nici mic. Dacă pui și ceva ulei de măsline iese mai bun. Și piper. Eu sunt generos, cu piperul. Ouăle, să nu uit de ele, le-am fiert tare, nu foarte, dar suficient. Nu știu câte minute trebuie să țin ouăle la fiert pentru a ieși beton. Șase minute, sunt suficiente? De când le pun cu apă pe foc, sau de când începe să fiarbă apa? Să fiarbă apa la foc mocnit sau la foc iute? Ia zi! Mă rog, fiind dimineață, și dorind să am energie, am pus și trei felii de mușchi afumat, tăiat șuvițe. Sincer, au fost patru, dar prima era vie și a sărit direct în gura mea. Sinucigașă. Am mai făcut ceva, lângă salată, că asta a ieșit, am pus și o felie de pâine din secară cu semințe de susan. Bine, nu am pus-o am mâncat-o cu poftă. Da brânza? Am mâncat-o aseară!
   Fix șapte minute. Dacă mă concentrez, cred că în altă dimineață am să spăl și bolul/castronul și furculiță și cana de cafea savurată în timp ce urechile filtrau știrile și ochii se înfrățeau cu degetele prin taste mici și negre.
   Baftă și o zi nebună de frumoasă!