Pleci la drum, și nu unul de câteva ore, ci unul de câteva zile. Și mergi, și te preumbli și caști ochii în stânga și-n dreapta, dai din gură, bagi în gură, tot ce face un om în fiecare zi. Ete, și vine o dimineață când vrei să-ți tragi nădragii pe tine, și constați uimit că ai slăbit o tonă peste noapte. De vis, așa-i? Da nebunică, nu mai stau pantalonii pe tine! Te uiți la ei, ei la tine nu, te uiți în oglindă și ei zâmbesc larg, de parcă ar avea gură până la urechi, mă rog, adică toată talia. Nu mai ai nasture! A făcut pe nebunul, s-a revoltat și a zbughit-o prin alte zări. Primul lucru, te transformi în cel mai tare cercetaș, podele, colțuri, găuri, scaune. La dracu, e chiar sub piciorul tău! Ei tocmai pentru momente de acest gen, ca să le feresc, inclusiv pe ăla de a merge legat cu o sfoară sau cu o pată de cafea cât palma pe crac, am preferat să fiu ca orice om gospodar cu un tractor. Adică cu o pereche de pantaloni la îndemână, de rezervă, că nu se știe ce face nebunul din tine, adică din mine. Dar, și unul mic, o chestie mică care devine mare. Ce faci când ai buna inspirație să îndeși într-un cotlon al bagajului un micromosorel, un set de prim ajutor pentru situații de gen? Pui mâna pe ac și ață și te apuci de lucru manual. Manual și util.
Bafta și ia-ți un tractor!
Bun asa :)
RăspundețiȘtergere