Mâncare tradiţională

Mâncare tradiţională. Pe bune? Iată cum s-au adunat gândurile, după o zi plină cu de toate, întâlnire cu camarazi vechi, cafea aburindă, stors de creieraşi cu pălămide dar şi interacţiune relaxată, logică şi productivă cu creieraşe puse pe fapte mari, pedalat prin ploaie pe drumurile patriei şi finalizare cu o zeamă roşie de Tohani, tocmai în umbra munţilor. Ptiu drace, merg la sute de kilometri pentru a savura esenţă din glia de baştină. Apăi să-ţi spun de unde au venit gândurile astea. Un tip hulpav de viaţă mă-ntreabă de datul în butoane despre ceva papară pentru burdihan. Păi timpul a fost pe sponci şi inspiraţia dusă pe copcă. Aşa că, stând în poziţia scaun, şi aruncând ochii prin meniu, socot pe repede înainte că ceva nu-i potrivit. Păi, măi călătorule, de te duci undeva, departe de casă, ar cam fi potrivit să-ţi doreşti ceva bunătăţi d'ale locului. Cum mergi prin nordul ţării şi te înfrupţi dintr-o ciorbă Rădăuţeană soră cu Raiul bucal, sau te azvârli, pe malurile Dunării, cu furculiţa într-un peşte răpitor, sau pe la Miercurea Ciucului într-un gulaş frate cu orgasmul bucal, de ce n-ai face la fel oriunde te poartă ochişorii? Eu unul, mă consider un norocos, am putut colinda cam prin toată ţara plus ceva zări late pe continent. Dacă la iberici mă desfăt cu toate năzbâtiile mării şi uscatului, sau la itali rup cântarul în două datorită pastelor, pe la polaci sfârtec cârnaşi şi salate dulci, pe la noi de ce să nu zăpăcesc un bulz, sau o saramură iute ca iadul? Eu aş propune o lege, o lege a desfrâului culinar, să fie obligat fiecare cârciumar să pregătească minimum cinci sau şase bucate neaoşe, ale locului. Ce dacă eşti la un hotel sau o pensiune, la o cârciumă de centru vechi sau din colţ de stradă, să-ţi poată gâdila simţurile cu ce se face acolo din moşi strămoşi. Amice, la tine se fac sarmale din podbal? Sau ceva castraveţi umpluţi cu verdeţuri de vară? Sau placintă de dovleac? Poate ai o stână în apropiere, şi vrei să mă zăpăceşti cu un iaurt de capră! Oare crezi, că un călător fugit dintre blocurile gri, nu doreşte ceva ce să miroasă a bunici, a vatră şi fân proapăt cosit? Că-i corporatist sau turist de weekend, nu crezi că vrea să ude merindele cu o ţuică stoarsă din prune pârguite în dealurile tale? Sau să-şi tragă sufletul cu o socată înmiresmată? Cârciumare, scoate naibii cartofii ăia prăjiţi şi grătarele omniprezente, taie rândurile din meniu în care şniţelul este inventat şi răzinventat, din cărnuri banale şi blege. Culmea, gazdele la care trag deobicei, prin diferite colţuri de ţară, sunt gazde cordiale cu locaţii curate, dar aş dori să-mi desfăt simţurile cu ceva neaoş, ceva de acolo, ceva colorat şi aromat cu gust originar. Drept faptă nesăbuită, m-am răstit la o porţie de papanaşi, care fie vorba...
Te pa şi baftă!    

http://www.gustos.ro/sfaturi-culinare/bucataria-romaneasca/legenda-papanasilor.html