Sport, natura, tinerete.

Suna a limba de lemn? Suna desuet? Oricum ai dori sa denumesti, ideea e ca te trimite catre aer liber, miscare, prospetime, pe scurt... chef de viata. De unde mi-a venit? Ete, uite asa, strivind fesele de scaunul masinii, si tocind de zor amprentele pe telefon, in asteptarea nazdravanului la un concurs de limba Romana, aud deodata vacarm, chiote, aplauze si incurajari. Ce sa fie, ce sa fie? Pun pas dupa pas, pret de vreo o suta de metri si ajung la Bulevardul cu castani. Ce sa vezi? Copii ghiotura, parinti, bunici si matusi, frematau de zor, se agitau, care cum, unde, cand si de ce. Pai, pentru un concurs de alergare. Concurs pentru tanci de toate varstele, greutatile si pregatirile. Pici cat o bancuta, slabanogi sau rotofei, antrenati pe maidan sau doar pe scarile din bloc, cert este ca toti sunt cu ambitia turata la maxim. Sincer? Ma incearca o nostalgie, dulce si parfumata, despre alergarile din parc, din jurul blocului, sau din liziera de la Nord, din vremurile cul alb-negru, pionieri si Mihaela. Vremuri cand alergam din zori pana in seara, ne prafuiam din cap pana-n picioare si mancam fructe de pe unde apucam. Sport, natura, tinerete. Nu stiu cine a organizat, am zarit doar cateva pancarte cu icurajari pentru "tocilarii de la IL Caragiale". Ma bucur enorm pentru aceasta desfasurare sportiva, si ma bucur foarte mult si pentru incurajarile adresate celor silitori la scoala, si apropos Sport, natura, tinerete, indiferent de vartsa sau sex.
Te pa si hai la dat din glezne.                          
PS scuze pt eventualele balbe, telefonul nu-i pc  ;-)