Nu pot spune că ador vreo reţea de socializare, dar FB-ul consider că este destul de reuşit, mai ales în situaţia când doreşti să păstrezi legătura cu cineva la distanţă, să ai habar de prietenul de peste ocean sau din vreun colţ de ţară, de ai poftă de ceva presă online sau să vezi instantabrusc moaca cuiva.
Sunt de acord şi cu cei care vor să-şi transmită starea emoţională de moment, înţeleg perfect pe cei care vor să-şi arate ultima cucerire turistică, culinară sau muzicală. Înţeleg şi aprob faptul că vrei să-mi arăţi lipsa de sinapse ale unora, mai ales dacă vorbim despre organele de conducere şi...
Mă rog, înţeleg multe postări pe FB, dar nu înţeleg postările cu două, trei sau patru cuvinte şi un gălbejit mic şi rotund, în care vrei să-mi spui că eşti bine, ai dormit fantastic de fain, micul dejun a fost orgasmatic bucal şi că ai un tonus cu care spargi munţii. Felicitări! Dar, că mereu există câte un dar, de ce eşti egoist/egoistă!? Dă şi mata de ştire lumii, ce te-a facut să zâmbeşti, ce ţi-a trecut prin faţa ochilor, încântă-ne cu ceva. Sunt atât de curios de imaginaţia fiecăruia, de materializarea bucuriei, încât, mă jur, abia aştept să redeschid FB-ul mâine dimineaţă. Şi încă ceva, eşti atât de răvăşit/ă încât nu poţi termina de butonat un cuvant? Vrei ca plăcerea dimineţii (mele/noastre) să fie răscolită, efectiv faultată, de ceva neterminat? Tu, cum te simţi când eşti neterminat/ă? Cât despre mine, dimineţile-mi clătesc ochii şi pe drumurile patriei, în lung şi-n lat, şi mă bucur nespus de revederea Soarelui în drum spre muncă, mă încarcă de energie şi-mi lipeşte un zâmbet imens pe moacă şi în moral.
Te pa şi să ai o zi/seară/dimineaţă de poveste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu