sâmbătă, 20 septembrie 2014

paste cu orătănii din mare

Alergi pe butoane, buricele degetelor devin plate când deodată gândul fuge de nebun, dar rău de tot. Aleargă zănatec şi face duet cu ghionturile scurte dar acute, din stomac. Foame, îmi este foame. Ce naiba să înfulec pe repede înainte? Paste. Paste cu...Cu ceva carne, dar nu carne de carne ci altfel de carne. Da, am o chestie în congelator, o scot repede, mai beau juma' de litru de apă şi rezist până pot să aranjez ceva în cratiţă sau tigaie, sau în orice, doar să mănânc ceva. Cam aşa zburau ideile, cuvintele şi acţiunile, prin mintea mea cea fără stăpânire de stomac. A venit timpul, am emoţii mari rău de tot. Habar n-am dacă va fi comestibil, dacă măcar eu voi putea gusta, mânca, ostoi foamea. Aşa.. O cratiţă în care am vărsat câteva gâl-gâluri de ulei din măsline, cam vreo cinci-şase linguri, în care am rostogolit feliuţe de usturoi dintr-un căţel jumate. La foc mic. Două roşii pârguite şi aromate, tocate cubuleţe la cuţit, şi un ardei roşu, d'ăla căpiat, tăiat şuviţe, şuviţe lungi, tot la cuţit. Între timp pastele se bălăcesc în apa clocotită. Răstorn roşiile şi ardeiul, răspândesc prin cratiţă, oregano, busuioc, piper multicolor şi un praf de sare. Amestec şi bălesc, amestec şi vreau să mestec. Mireasma împresurează toată casa, îmi vine să mănânc şi cratiţa. După circa cinci minute, împrăştii prin cratiţă toate orătăniile marine disponibile în caserolă. Le zăpăcesc, le învârtesc şi le răsucesc până se îmbibă de tot sosul aromat şi sosul se îngemănează cu scoicile, puii de caracatiţă, ţâncii de creveţi şi bucăţile de calamar. Gata! Totul pare potrivit pentru o masă delicioasă. Nu-i ca-n litoralul Andaluz, dar mă unge pe inimă şi-n stomac, iar în minte pluteşte abur de vacanţă. Dar...din nou la taste, dar cu zâmbet în colţul gurii şi cu răsfăţ prin gâtlej şi pântec.
Baftă şi spor la imaginaţie!
PS
Dar cafeaua!?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu