Orice om din ţara asta (şi încă câteva de jur împrejur) încearcă să se exprime, să se facă înteles, să comunice un gând, o idee, o trăire, ceva anume, orice vrei şi ce nu vrei până la urmă, să-ţi zică treaba lui în limba noastră neaoşă, bogată şi mieroasă. Avem o limbă fantastică, recitată în veacuri, cântată şi doinită de milenii. Unii o cunosc mai abitir ca un academician, alţii mai exersează la telenovele, sau cântă melodios ca un saltimbanc pârât din marginea talciocului. Alţii sunt prietenii bibliotecilor, iar unii ai asului de treflă. Unii scormonesc în internet şi află ce-i corect, alţii sparg butoanele în două la jocuri "educative". Nu-i o ruşine sa nu cunoşti perfecţiunea (dacă o exista cumva), nu-i o ruşine că nu eşti de nota zece (eu nu sunt), dar e o ruşine să nu întrebi, să nu-ţi frămânţi neuronul măcar o clipită-n plus. Ce vei vedea, e într-o vitrină, undeva aiurea în ţara asta mare şi minunată. Dar ce ne facem cu cei de "pe sticlă", cu cei ce aruncă vorbe în eter, dar ce ne facem cu buruienile (politicieni şi/sau coţcari) care nu vor să fie cultivaţi pe ogorul limbii noastre?
Baftă şi hai să citim (încă) o carte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu