Dilema - momente cu tuș

   M-am întors pivotând pe călcâie. Mirosea profund, adânc, aproape religios aș spune, cu patimă, cu nesaț, cu dorința de a retrăi momente de demult. Inspira... Inspira...
  "Vai, cum miroase!" Cred că așa a spus, și și-a închis ochii.
   Nu știu dacă suntem melancolici din fire, ne plac multe lucruri de de mult, să le reîntâlnim, multe întâmplări ni le dorim înapoi. Să le retrăim. Să simțim ce...
   Am început să fiu în simbioză cu internetul, cu tastele și cu ecranul tactil, dar nu pot să mă desprind de hârtia cu tuș. Periodic mă arunc într-o carte, mă pierd în câte un ziar sau săptămânal, filez paginile înainte de a mă apuca de citit. Așa cum ai face când joci cărți, trăiești momentul, și vrei să-ți dezvălui pe rând fiecare carte, așa privesc paginile. Apoi, iau rând cu rând inclusiv anul și numărul ediției, data, paginile și prețul. Prețul este... Timpul este... Vorba reclamei, sunt de neprețuit.
   Visez la fotoliul de lângă veioză, sau mai bine de sub lampadar, da, da fotoliu cu lampadar și măsuță pentru ceașca de cafea. Și, să fie fereastra în dreapta, ca și când.... Hai că m-am dus departe!
Pe prima pagină mă zgândăre un citat: "Cel care citește, trăiește o mie de vieți înainte să moară, spuse Jojen. Cel care nu citește, trăiește doar una." citire de la George R.R. Martin
   Da, chiar așa, îmi aduc aminte de visările de după Jules Verne, James Fenimore Cooper, Karl May sau Isaac Asimov, și, de ce nu, de închipuirile date de către Frații Jderi sau Rodica Ojoc Brasoveanu, peripeții fantasmagorice născute în minte de copil.
   Termin de butotnat și mă întorc la hebdomadarul care așteaptă să fie răsfirat și tocit la colțuri.
Baftă, să ai timp pentru citit!

 

Baia de la scoala

   Sunt multi, foarte multi. Roiesc efectiv, in jurul nostru. Sunt extaziati ca a venti, la ei, o echipa de filmare. Nu conteaza cine si de unde, ci, conteaza ca este cineva caruia ii pasa de ei. Se simt bagati in seama. Simt ca exista si ei in tara aceasta! Se intreaba daca-i filmam, daca se vor vedea la televizor. Nu stiu cat de stramba-i legea, dar cred ca ar fi chiuit toti, daca-i puteam filma si sa-i redam o secunda. Ar fi fost una din cele mai pretioase secunde din viata lor. Larma se stinge cand incepe ora de curs. Sunt convins ca fiecare din ei a asteptat pauza mai mult ca niciodata. Pauza! Larma incepe din nou, in clase. Nu au voie sa iasa pe culoar. Sunt ca apa tumultoasa din timpul ploilor torentiale, apa ce vine la vale si se impinge-n zid. Zidul rezista, usa nu se deschide.
   Timpul s-a scurs, picii pleaca catre casa, cate doi sau trei, cate unul singuratic, unii in larma altii in liniste. Ma uit in urma lor, nu conteaza ce clasa este fiecare, nu se uita intre ei ca-s majoritari sau minoritari, ce grai au acasa sau la biserica, sunt bucurosi si cu chef de joaca.
  Traiesc derularea unui proiect, am avut ocazia sa-i iau pulsul la inceput, atunci cand a fost lansat, si acum la final, sa simt si sa vad reactia oamenilor. Sunt multi! De la noi, de la scoli, de la constructori, de mai stiu eu de unde. Poate si tu esti angrenat, poate esti o persoana dintre cei care au participat la proiect. Acum, am ocazia sa vad rezultatele muncii unor oameni care nu aveau cunostinta de cei care vor beneficia de actiunea lor. Copiii! Multi copii, si ma gandesc ca ar putea sa fie si mai multi. Majoritatea covarsitoare sunt de la tara, din sate mici. Sate mici, parca uitate de lume, unele de care habar nu ai ca exista sau unde se gasesc pe harta. Parca-s nascute din neant.
   Trebuie sa vezi fata unor copii care au baie, adica grup sanitar cum ai tu acasa, cu vas wc modern si functional, cu faianta si gresie, intreaga si luminoasa, si chiar oglinda pe perete.
   Da, oglinda! La una din scoli, copiii erau fermecati de faptul ca-si puteau admira chipul...
   In oglinda!
   Acum invata cum trebuie sa foloseasca un grup sanitar, cum sa-si spele mainile, cand si de ce. Cu apa calda. Da, cu apa calda! Unii nu au avut apa calda!

https://www.youtube.com/watch?v=4OB84X1XMyQ

In curand, in maretia internetului, vom putea vedea imagini si auzi reactii de la fata locului ;)
Ce limbaj de lemn, uf!

Bafta, baia curata sa fie!

Succes = Rabdare

   Salutare, nu ne-am auzit de mult timp.
Nu ti-am mai povestit de nici unele. Am sa reincep cu o mica poveste despre succes si rabdare. Nu-ti voi spune despre minuni, despre citite in carti, ci, despre un fapt cu totul si cu totul real, poveste de viata din zilele noastre.
   Omul din poveste, a dorit sa devina corporatist, a inceput cu primul pas - alergator pe zona, in lung si in lat. Nu spun ca nu s-a acomodat, sau ca nu i-a placut, cert este ca avea un vis, un gand care-i dadea impuls pentru alceva. Pentru A FACE! Omul este tanar, si pana la urma spiritul trebuie sa fie tanar, vointa trebuie sa fie tanara.
   Ne-am revazut dupa cateva luni dupa ce a plecat din firma, ne-am vazut la o cafea, la el la sediu. Sediul fiind casa si masa si atelier si birou si loc de relaxare. A fost mai bine asa.
   Tanarul a pornit la pas, efectiv, prin tot orasul, si a stat de vorba om cu om, din spalatorie in spalatorie din service in service, si-a ros pingelele si nervii pret de cateva saptamani.
   Nu a cedat, A RABDAT si bine a facut. A aparut primul client. Al doilea client. Ei bine, a venit si alt treilea si tot asa pana a trebuit sa faca chiar programari.
   Inca o chestie, vara, ora 05:00 este ora de trezire, nu de adormire, deh, grija pentru lucru bun.
   Daca vrei sa vezi ce face George, ca asa-l cheama, arunca un ochi aici:
https://www.instagram.com/revogarage.ro/?hl=en
sau aici
https://www.facebook.com/RevoGarageDetailing/ 
   Sunt o gramada de lozinci despre ce si cum trebuie facut ca sa iasa lucrul bun, si totul este ca la gatit, efectiv o reteta de baza: pui rabdare, adaugi preseverenta, mai pui si energie, toci suficient timp, gusti din preparat si cauti farfuriile in care pui ce-ai facut.
   Bafta!

Cultural - RRC

   Petrec foarte multe ore la volan. Nu zilnic, dar cand o fac, o fac in stil cur plat si amortire de balamale cu chef de tacere si aruncare de televizor la ghena.
   Am tocit scala pe toate posturile nationae, am frecat discuri la vremea lor de le-am dat super polish la laser si am crapat cateva stickuri, toate astea in ideea de a-mi petrece timpul mai usor. Pe drum. In tara si afara. La munte, deal si campie. Oriunde.
   Dimineata imi place sa ascult cartofiorii si realizatorii dar nu au semnal in toata tara, arunc urechea in fm pentru ce-i de-o varsta cu mine dar si la cuvintele de 10 euro, ce sa mai, peste tot! Dar tot degeaba, era ceva ce nu se potrivea. Prea mult nimic, prea multe reclame, prea multa galagie.
   Nu ma consider un cult, vreun simandicos, nu am crescut cu vioara sub perna sau filozofia in buzunar, dar cred ca fiecare in felul lui trebuie sa-si gaseasca modul de relaxare de la care poate sa si mai invete ceva, sa-i zburde neuronul.
   Tocind scala, am dat de Cultural, Radio Romania Cultural, si fiind intr-o stare de relaxare am avut rabdare sa-i urmaresc pret de vreo sapte ore. Daca aveam autostrada, era doar pret de cam patru ore.
   De la jazz la hard rock, de la simfonica la muzica de film, de la ceva la altceva, de la stiri la interviuri cu oameni care au facut. Ai ceva mereu pentru urechi. Si vorba lui Alifantis, daca am memorat corect "ascultati RRC si nu o sa va para rau"!
   Bafta, drumuri relaxante!

Culori pe perete

   Faianta colorata, sau mozaic. Mai nou, se numeste patchwork. Cred ca-i la indemana pentru corporatisti, nu bag mana in foc pentru toti. In teren... Ma uitam la clienti in magazine, dadeau din cap aprobator, dar cu privirea pierduta sau intr-o parte.
   Ideea acestor modele si culori este foarte veche, le-am zarit in Alhambra si stralucesc chiar dupa 1200 de ani, de parca au fost fabricate azi. Scoase calde din cuptor. Culmea, am auzit afirmatie de genul "ai vazut ce-am scos noi, ceva nou-nout" de parca... 
   Hai inapoi la ideea culorii si a modelului, poate fi ideea aerului proaspat pe care-l poti da unui interior mai mic si posibil slab luminat. Vesel! Poti combina cu mobila in "enspe" mii de variante, preferabil nuante deschise, chiar alb. Simplu, alb.
   Poti folosi la exterior, cum de altfel vei vedea foarte des in Andalucia, pentru zona de gratar sau zona de relaxare - chiosc, foisor, etc. Faianta la exterior!? Desigur, daca folosesti un chit adecvat si-l sigilezi cu lac protector, poate rezista foarte multi ani fara probleme. Daca mesterul tau este "gioglas" cauta un showroom in orasul tau si stai la taclale cu un consilier care are habar de aplicarea in straturi, ce inseamna o hidroizolatie, un chit aquastatic si alte lucruri de trebuinta.

   Poti gasi placi minunate, la bucata sau la metru patrat, cu model si dimensiune definita sau cu amprenta de rost, care poate avea rol de sectionare a placii. Poti combina cu brauri supra-dimensionate, tocmai sa nu ai rost liniar de sus pana jos sau de la stanga la dreapta, sa poti rupe traditionalul si sa nu ai complicatii cu variatia in dimensiune a placilor, lucru de altfel normal.

Bafta si inspiratie!

PS
   Nu exista placi ceramice perfecte la dimensiune, chiar si placile rectificate au abateri minore, sub 0,5 mm. Cine spune altceva, a baut apa din glastra florilor de acum trei ani, sau fumeaza ceva prost.