Muzică & trafic

         Mașini cu nemiluita, bară la bară. În față, în stânga, în dreapta, în spate, peste tot. Ce dracu să faci într-o astfel de situație? Radio? O idee bună, chiar foarte bună, excepțională, dar asta doar în situația în care nu s-ar repeta melodiile și cântăreții ca la o placă (mă refer la un vinil, adică chestia aia rotundă care se învârte pe un pick-up, nicidecum la treaba aia de-o fixezi în gură cu gel lipicios) stricată. Vorba bancului, da vreau, da vreau, da vreau... Noroc cu tehnologia, bagi un supozitor "cipat" în fanta mică și electronizată și instantabrusc te vei bucura pe loc de muzică pe gustul tău, îndesată de cu seara sau mai știu eu când ai avut chef de butonat prin meandrele concrete ale muzicii.         Așa că dau pe un post de radio, unde aud două glumițe și apoi revine veșnica banalitate. Al doilea post de radio, aceeași poveste, și tot așa până încep să învârt prin micul supozitor cu memorie enciclopedică. Mă opresc la niște ritmuri îndrăcite, de începutul anilor '90. Ce să vezi? Parcă traficul se relaxează, începem să ne mișcăm, apar și gaborii în intersecții - ce chestie, nu mă așteptam să fie atât de polivalenți. Minune! Ce poate face un pic de muzică! Stau și mă gândesc, acum am pus Skid Row și au început să se învârte treburile, data viitoare daca pun Sepultura, oare ne mișcăm mai elegant, mai energic?
Baftă!

https://www.youtube.com/watch?v=ylbmc1hAofg

Viata plina de culoare

         Crezi in tine, si zambetul iti colora fata, sufletul si viata.
         Zambeste-ti, si vei topai in sufletul tau. Zambeste-i, va topai in sufletul sau. Zambeste-le, si vor topai in sufletele tuturor. Crezi in tine zambind, si viata-ti colorata va fi. Clovnul vietii tale, tu esti. Clovnul munceste pentru a crea zambetul tau, asa, si eu, si tu, si el, si ea, si oricare, poate fi creator de zambete si de incredere. Zambeste si topaie, lumea nebun te va crede, sau poate nebun de viata.
         Scobitori, mere verzi, cafea sau ziar, nu-i lucru mare, dar zambet senin poate naste, nu-i musai sa-ti contorizezi gologanii-n preturi pentru zambete si topaituri.
         E simplu sa-ti zburde atomul in vene, zambesti, topai si crezi, un pic de nebunie spumoasa nu strica nimanui, nici tie, nici lor... nimanui.
         Bafta si viata plina de culoare!

         

Rocker

                Simplu... ROCKER! O stampila, un epitet... un salut. O fiinta, un stil de viata... un eliberator. Un spiritneinteles, un spirit aparte... un spirit fauritor. ROCKER!
                 Vei spune ca am plecat cu pluta, ca faptele din ultima perioada ma imping la adulatii gratuite, dar cine ma cunoaste, stie ca am plecat la drum cu ritm de chitara electrica-n minte si fredonam "pe tevi la Nord" de la Beatles si Elvis pana la Queen si Metallica. Ma rog,asta-i mult mai puti important. Important este ca ROCKER-ul a dat startul la tumultul vietii anilor '50,  a colorat visele tinerilor de dupa marele razboi. Tot ei, ROCKER-ii au amutit tunurile in Vietnam. Si daca stai intr-un cot si gandesti mai mult de o secunda, ce ascultai in anii '80 la bairame si discoteci? Balade, cantece care-ti alinau dorul de zbor liber al sufletului, si visai cand ascultai in "video-discoteca" acordurile formatiei Europe cu The Final Countdown. E, utie ca numaratoarea a reinceput, si asta tot datorita unor ROCKER-i, si din pacate, iar, cu sacrificiul suprem.
                   Bucurie, Pace, Libertate si ... Corectitudine.
Bafta si restart la vise si impliniri!
https://www.youtube.com/watch?v=9jK-NcRmVcw

        

Cu vara-n minte

         Slalom printre rafturi, branșe și gondole. Slalom printre oameni gălăgioși, slalom printre hostese și promoteri, slalom printre gânduri. Lista se odihnește pe măsuța din sufragerie. Eu împing de zor la căruț și în tandem la idei. Apă, legume, fructe, detergenți, brânzeturi și iepuri. Da, îmi dă ghes să fac ceva cu iepure. Slalom printre rafturi și oameni. Ia uite, creveți! Da vreau, da vreau, da vreau. Simt miros de apă multă și sărată, simt miros de nisip umed, simt miros de portocali, simt miros de Pil Pil, simt miros de Soare, simt miros de vânt mângâitor, simt...
            Patru căței de usturoi, tăiați mărunt, mărunt, doi ardei ca ăia iuți, dar îți spun că erau pârâți rău de tot, piper răzvrătit și sare de mare. Pe toate le-am așezat la rumenit într-o crăticioară în care bălteau câteva linguri de ulei din măsline. În altă crăticioară am pus la fiert ceva apă, rece de la robinet ca să nu mi se aplece, pentru paste colorate: galbene din grâu dur, verzi cu spanac și roșii că sunt cu... roșii. În altă crăticioară am pus apă la fiert pentru... creveți. Apoi, după ce am opărit creveții, preț de vreo zece sau cinsprezece secunde, că nu știu dacă număr corect, cu viteza potrivită, i-am plimbat câteva ture printre usturoiu auriu și la sfârșit i-am învelit cu pastele multicolore.
          Farfurie, paste și creveți. După câteva minute, doar farfurie. Așa am învățat de la bunica.
          Baftă și papă tot, ca să te faci mare!  

  PS
Vine vara, bine-mi pare!

Legume-n paste

              ... sau paste-n legume. Aș putea spune că "asta-i întrebarea". De când orăcăim prima oară, ne dorim să băgăm ceva d'aele gurii în...gură. De foame, de plăcere sau de curiozitate. Oricare variantă este preferabilă mâncatului... cu forța. Ei bine, acum am vrut să-mi prepar ceva în fugă, să mănânc în fugă, să mă satur în fugă și să mă desfăt în fugă. În fugă... oarecum. Eram terminat precum o baterie chinezească.
               Venit acasă, în fugă, obosit de-mi tremurau gladiolele la fiecare pas, cu chef de potolit mațele, așa că am deschis pe rând ușile de la frigider și de la cămară, una câte una, și le-am închis rapid, una câte una, atât de iute încât Ben Johnson ar fi fost un leneș pe lângă mine.  Așa, în fugă, am pus mâna pe ceva spaghete din țara cizmei, o roșie babană, un ardei căpiat și unul galben (cam tras la față saracu'), o juma' de cățel de usturoi, doi ardei pârâți, ulei de măsline (tot din cizmă), sare de mare, piper zăpăcit și pastă de ardei... iute de-ți ies flăcări prin toate găurile. Într-o cratiță din inox, și aici este o mică poveste, m-am pus pe încins, rumenit și aromatizat, toate bucatele povestite mai devreme. În același timp, apa pentru paste începea să boscorodească de zor, tot într-o cratiță din inox. De ce inox? Smalț nu sare, așișderea nici teflonarea. În fine, după timpul prescris de către producător, adică vreo opt minute la număr, pastele erau pregătite să facă marele salt în cratița cu nebunii multicolore si aromate. Zis și făcut.
                 Se pare că atunci când gătești, te saturi doar cu mirosul. Cine, nu știu, că la mine nu se potrivește așa că se știe ce a urmat, halire în stil viteză, două porții la număr... cu pătrunjel.
                  Baftă și spor la cratiță!