Vei spune ca am plecat cu pluta, ca faptele din ultima perioada ma imping la adulatii gratuite, dar cine ma cunoaste, stie ca am plecat la drum cu ritm de chitara electrica-n minte si fredonam "pe tevi la Nord" de la Beatles si Elvis pana la Queen si Metallica. Ma rog,asta-i mult mai puti important. Important este ca ROCKER-ul a dat startul la tumultul vietii anilor '50, a colorat visele tinerilor de dupa marele razboi. Tot ei, ROCKER-ii au amutit tunurile in Vietnam. Si daca stai intr-un cot si gandesti mai mult de o secunda, ce ascultai in anii '80 la bairame si discoteci? Balade, cantece care-ti alinau dorul de zbor liber al sufletului, si visai cand ascultai in "video-discoteca" acordurile formatiei Europe cu The Final Countdown. E, utie ca numaratoarea a reinceput, si asta tot datorita unor ROCKER-i, si din pacate, iar, cu sacrificiul suprem.
Bucurie, Pace, Libertate si ... Corectitudine.
Bafta si restart la vise si impliniri!
https://www.youtube.com/watch?v=9jK-NcRmVcw
"Back in the days.." cum ar spune cineva din societatea care ne-a iprimat o parte importanta de comportament social, rock-ul era o modalitate de exprimare, un mod de a transmite sentimente, trairi... Si asa a si ramas. Poate ca tocmai asta este si motivul din care rockerii sunt mai putini, concertele rock se tin in "cutii de carton" si conceptul in sine a ramas doar o umbra a ceea ce a fost. Sincer, cu riscul de a fi interpretat gresit si cu speranta ca gresesc gandind asa, cres ca ne putem mandri ca ne-am trezit cu "ochii larg...inchisi"-asta ca sa citez un titlu de film. Nu cred ca mai avem nevoie de rock. Asta pentru ca multi dintre noi nu mai avem ce sa exprimam. Simtim, adevarat...simtim nevoia sa trimitem copilul la scoala cu super masina si sa-l apelam pe super telefon, simtim nevoia sa epatam prin toti porii, exprimam o groaza de "valori" si principii solide cum ar fi mancatul de seminte pe strada, transmitem simtul raspunderii prin politisti care pandesc in tufisuri...asta este. Hilar este ca mai facem si filme care imita realitatea asta ...trista. Ma bucur ca mai exista oameni care isi amintesc de...rock! Poate impreuna cu ei vom reusi sa ne amintim ce a insemnat demult si vom intelege cum sa-l ascultam! Altfel, tragedii ca cea din Bucuresti nu vor face decat sa starneasca reactii, fara perspective de inbunatatire. Schimbarea o putem face, dar privind adanc in inimile noastre, nu cautand scuze si vinovati! Rock on!!
RăspundețiȘtergere