duminică, 18 octombrie 2015

Legume-n paste

              ... sau paste-n legume. Aș putea spune că "asta-i întrebarea". De când orăcăim prima oară, ne dorim să băgăm ceva d'aele gurii în...gură. De foame, de plăcere sau de curiozitate. Oricare variantă este preferabilă mâncatului... cu forța. Ei bine, acum am vrut să-mi prepar ceva în fugă, să mănânc în fugă, să mă satur în fugă și să mă desfăt în fugă. În fugă... oarecum. Eram terminat precum o baterie chinezească.
               Venit acasă, în fugă, obosit de-mi tremurau gladiolele la fiecare pas, cu chef de potolit mațele, așa că am deschis pe rând ușile de la frigider și de la cămară, una câte una, și le-am închis rapid, una câte una, atât de iute încât Ben Johnson ar fi fost un leneș pe lângă mine.  Așa, în fugă, am pus mâna pe ceva spaghete din țara cizmei, o roșie babană, un ardei căpiat și unul galben (cam tras la față saracu'), o juma' de cățel de usturoi, doi ardei pârâți, ulei de măsline (tot din cizmă), sare de mare, piper zăpăcit și pastă de ardei... iute de-ți ies flăcări prin toate găurile. Într-o cratiță din inox, și aici este o mică poveste, m-am pus pe încins, rumenit și aromatizat, toate bucatele povestite mai devreme. În același timp, apa pentru paste începea să boscorodească de zor, tot într-o cratiță din inox. De ce inox? Smalț nu sare, așișderea nici teflonarea. În fine, după timpul prescris de către producător, adică vreo opt minute la număr, pastele erau pregătite să facă marele salt în cratița cu nebunii multicolore si aromate. Zis și făcut.
                 Se pare că atunci când gătești, te saturi doar cu mirosul. Cine, nu știu, că la mine nu se potrivește așa că se știe ce a urmat, halire în stil viteză, două porții la număr... cu pătrunjel.
                  Baftă și spor la cratiță!  


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu