Cămeșa și puricele

   În meandrele internetului, indiferent de rețeaua de socializare, vei găsi nenumărate chestii motivaționale, despre minte, corp, dietă, învățătură, și câte și mai câte. Unele sunt cu iz de carte tocită de către savanți, altele au argumentări cu citate de la oameni învățați, gânditori sau lideri spirituali, recunoscuți pe toată planeta, și mai rar vei găsi sfaturi și idei născute din proverbe și zicători.
   Desenele, nu orice imagine, mi se par cele mai atractive, ne gâdilă irisul, mintea, orgoliul, și ce mai vrei, pe unde vrei și în ce ordine dorești, din cea mai fragedă pruncie și până atunci când băluțele se vor înfrâna în bărbiță.
   O tâmpenie sădită în creierul nostru, românesc, poate și balcanic, nu știu dacă global, este să "ne râdem" de cel care încearcă altceva, ceva care nu este în tipare, sau care la prima vedere nu se vede a fi compatibil cu persoana respectivă.
   Eu am trecut prin astfel de etape, și nu cu o singură activitate, cunosc prieteni care au trecut prin acest exercițiu, și-au văzut de treabă și au ajuns ca la sfârșit să fie aplaudați la scenă deschisă. Eu... Habar n-am dacă și când sau dacă-mi doresc cu adevărat.
   Ideea este că trebuie să-ți vezi de treaba ta, fără să-ți pese de câinii care latră a pustiu, până îți vei atinge țelul. Bine, acum îi mai spune și target, sau limită sau cum îi mai trăznește unuia sau altuia.
   Desenul de mai jos mi se pare potrivit :)
   Sau daca dorești, una neaoșa, auzită la bătrâna hâtră și sfătoasă - Nu voi arunca cămeșa-n foc, pentru un purice!
Baftă, bagă mai departe!

M'am sucit

Salut,vreau să-ți spun că m-am sucit.
De mult. 
De pe țigări pe pipe. 
Cu tutun.
Începusem să urăsc țigara, rău de tot.
Țoalele puțeau, și nu mai aveai voie să fumezi oriunde.
A venit și doctorul să-mi spună că este cam groasă.
Șunca.
Pe burtă și pe piept.
Noroc că am prieteni.
Este bine să ciulești urechile la ei.
Unul mă îndemna să mă sucesc. 
Că aroma-i alta.
Și la țoale și în casă.
Că bei altceva.
Fară bule, dar cu gust.
Și aromă clasa întâi.
N-am crezut.
Așa că am condus în paralel.
Dar, e ca atunci când călărești o bicicletă și mai o ții pe alta de coarne.
Biciletă.
Cam nasol echilibrul.
Și portofelul.
M-am sucit pe pipă.
Drace, este de lucru.
La început.
Dacă-ți place, e plăcere, fără durere.
M-am sucit și am pus pe aștepatare și pipatul.
Câte una sau două săptămâni.
Cam nasol când faci pauză, îți vine să te sucești de tot.
Să renunți.
Cred că-i mai bine.
Poți urca scările mai bine.
Dar, când stau la taifas, cu dă'l negru și sec, mă sucesc la loc.
M-am sucit.
Am scos pipa ș-am pufăit.
Vârtos.
WOL 2019 cu Capitol.
Și cafea.
Și Soare de Primăvară.

Ia d'aici

   Românul s-a născut poet. El poate rima orice, oricând, oriunde. Poate croșeta cu sinapsele, gânduri dulci, urâte și ciudate. Românul poate face ce n-a văzut tot Parisul cu suburbii cu tot. Tot el, Românul, îți dă șah la orice gând. Nebunaticul de Român, îți poate crea ghicitori la tot pasul. Românul este combinația de Einstein și Dorel, nu doar de Traian și Decebal! Vrei un exemplu de imaginație pură? Privește în jurul tău, doar ești Român!
   Ete, Românul a inventat teleportarea!
   Vreau să cred, că nea Știe-tot, slujbașul de la primărie, se gândește la binele tău, să nu cumva să te ia careva pe capotă! Călătoriile gratis sunt interzise, sau vor fi!

Baftă, vezi-ți de drum!

PS
Românul poate bate câmpii cu eleganță! Am zis!

Șpagă mulțumită!

   Am trăit să o aud și p'asta, adică șpaga este un mod de mulțumire, de bine și chiar indicată! Adică cineva face ceva pentru tine, și tu îi mulțumești printr-o sumă de bani. Este rău!? Nu! Dar dacă acel cineva lucrează la o instituție, publică să zicem, și îți rezolvă niscaiva treburi peste rând, sau acceptă un contract cu prețuri umflate, așa-i că tu îți arăți mulțumirea?
   Este ceva rău?
Nu contează că în urma șpăgii rămân alții cu buza umflată și portofelul belit.
   Era o categorie de articole într-o revistă cu țepi (cu țepi pentru bipezii din Victoriei), din puțu-l gandirii intitulată, păi pe bune, cum să-ți spună tovarășa prim-ministru că-i "bini di tăt" dacă rezolvi treburile necurate cu sume de bani pe sub tejghea, este demnă afirmația de puțu-l gândirii!?
   Este!
   Apăi și la restaurant am auzit că-i dă, cineva, ospătarului șpagă, păi de ce? Te servește preferențial? Sau ai fost mulțumit de prestația bucătarului și a ospătarului și a barmanului, și a cui vrei tu, și dorești să te arăți băiat salon și-i dai un bănuț peste nota de plată, apăi ăla-i ciubuc!
   Turcu' ne-a învățat despre ciubuc și peșcheș, totu-l fiind pe față la vremea respectivă, fie de bine (ciubuc) fie de rău (peșcheș - ca să-l dai pe alt domnitor la gâde), dar acu' să te arunci ca bolovanu' la fundu' apei spunând că-i bine cu șpaga, că-i ceva mioritic și minunat pentru toată suflarea de p'acilea, bre, înseamnă ca ai lut-o pe arătură rău de tot, să recunoști că asta-i faptă merituoasă și de pus în ramă pe peretele din față.
   Dac ătot vreți să fiți pomeniți și arătați tuturor, nu-i mai bine să facem un panou mare, mare, mare de tot, cu pozele voastre, cu mustață, cu râs bolșevic și cu coc dezlânat și tapat, și pe acel panou să fie scris RETINEȚI ȘI EVITAȚI!? Sau, poate doriți niscaiva cămăși cu mâneci foarte lungi!
   Să avem pardon, domniilor voastre, cititori încă liberi, băgați la cap, că altfel belea v-ați căpătat!

Casa House

   Ca să-ți fie casa, casă... ai mai auzit urarea. Păi, dacă este să-ți fie, să-ți fie peste tot, să te simti ca acasă, oriunde ai fi. Bine, și asta este cu dus-întors, dacă te duci în deplasare și vrei să te simți ca acasă, eu spre exemplu, mă duc la careva și îi spun: unde-i bucătăria, ce ai de spălat, Liviu washing machine mă cheamă, hai la treabă! Normal că omu' sare cu mintea cam într-o parte, de ce draq vrei la mine în bucătărie? Păi, na-i zis să mă simt ca acasă!? Și tot așa, putem bate câmpii, dealurile sau munții, până la adânci bătrâneți.
   Chestia cu Casa House, este că mi-a placut foarte mult locul ăsta de cumetrie, de petrecere, de zbenguială cu cei dragi, loc unde te poți aduna și vreo 40-50 de nebuni la un loc, fără să te calci pe bătături. Și de ești fumăcios și vrei să combini tutnul cu niscaiva arome montane, ai unde să stai la fereală de vânt și ger. Pui și mata doua lemne și transpiri până la chiloți. Dacă ai chef de dat din glezne, și trebuie să ai, că altfel nu mergi până acolo doar să te blegești pe scaun, îl întrebi pe Laurențiu de ceva poteci pe care să-ți rupi plămânii. Zău, îți dă un traseu de 30 de minute de o să juri că mâine te duci la olimpiadă.
   Nu-i bai până la urmă, că-ți faci loc în burdihan de calorii proaspete, alea mici de-ți micșorează țoalele în șifonier. Pe bune!
   Că tot vorbim de mâncare, doar prima dată am întrebat ce vom mânca acolo, apoi nu m-a mai interesat, știu că-i bun și mă ghiftuiesc, chiar de ar fi pulpă de pui cu piure, nu știu cu ce naiba o vrajește (pulpa de pui) pe foc, că are gust de struț fezandat cu kiwi și portocale, stropită cu porto. Asta nu-i tot, să te vorbești de ceva ștrudel, o să mănânci de n-a văzut toată Viena cu suburbii cu tot. Eu n-am mai prins supliment nici măcar cojile de marginea tăvii. Oricum, nu mă crezi, dar după ce mergi acolo și-ți pleznește praporul, mai vorbim.
   Când vrei să te bagi cu cornu' în pernă, recomand camera patrusprezece, cred că aia era, oricum, îi spui că vrei camera cu chituci pe perete și pe șifonier, este la etajul doi. Apropo, cabina de duș este garaj, aveți loc amândoi, toți trei. Sau patru, mă rog, câți vreți voi.
    Ți-am zis de plimbare, de fumat, de mâncare și dormit, ce-ți mai trebuie? Loc de parcare? Ai, slavă Domnului, faci și drift! Dar dacă vrei să ajungi negreșit, încearcă pe nea Gugu' cu "house of river moeciu de sus" și întreabă de Laurentiu. Pam-pam!
   Baftă și sejur trăznet!