Șpagă mulțumită!

   Am trăit să o aud și p'asta, adică șpaga este un mod de mulțumire, de bine și chiar indicată! Adică cineva face ceva pentru tine, și tu îi mulțumești printr-o sumă de bani. Este rău!? Nu! Dar dacă acel cineva lucrează la o instituție, publică să zicem, și îți rezolvă niscaiva treburi peste rând, sau acceptă un contract cu prețuri umflate, așa-i că tu îți arăți mulțumirea?
   Este ceva rău?
Nu contează că în urma șpăgii rămân alții cu buza umflată și portofelul belit.
   Era o categorie de articole într-o revistă cu țepi (cu țepi pentru bipezii din Victoriei), din puțu-l gandirii intitulată, păi pe bune, cum să-ți spună tovarășa prim-ministru că-i "bini di tăt" dacă rezolvi treburile necurate cu sume de bani pe sub tejghea, este demnă afirmația de puțu-l gândirii!?
   Este!
   Apăi și la restaurant am auzit că-i dă, cineva, ospătarului șpagă, păi de ce? Te servește preferențial? Sau ai fost mulțumit de prestația bucătarului și a ospătarului și a barmanului, și a cui vrei tu, și dorești să te arăți băiat salon și-i dai un bănuț peste nota de plată, apăi ăla-i ciubuc!
   Turcu' ne-a învățat despre ciubuc și peșcheș, totu-l fiind pe față la vremea respectivă, fie de bine (ciubuc) fie de rău (peșcheș - ca să-l dai pe alt domnitor la gâde), dar acu' să te arunci ca bolovanu' la fundu' apei spunând că-i bine cu șpaga, că-i ceva mioritic și minunat pentru toată suflarea de p'acilea, bre, înseamnă ca ai lut-o pe arătură rău de tot, să recunoști că asta-i faptă merituoasă și de pus în ramă pe peretele din față.
   Dac ătot vreți să fiți pomeniți și arătați tuturor, nu-i mai bine să facem un panou mare, mare, mare de tot, cu pozele voastre, cu mustață, cu râs bolșevic și cu coc dezlânat și tapat, și pe acel panou să fie scris RETINEȚI ȘI EVITAȚI!? Sau, poate doriți niscaiva cămăși cu mâneci foarte lungi!
   Să avem pardon, domniilor voastre, cititori încă liberi, băgați la cap, că altfel belea v-ați căpătat!