Țup-țup în farfurie

   Vrei să pui ceva în strachină, ceva să-ți încălzească sufletul, să-ți ostoiască dorul de mâncare șezută în tihnă, savuroasă. Dacă te uiți în galantar, ai zeci de bucățele, numai bune de tăvălit prin tigaie sau de așezat în cuptor. De data asta, ne-am oprit asupra câtorva pulpe de țup-țup, la care gândeam deja cam cum le voi veni de hac, că le voi vârî în cuptor, doar că nu știam când le-o veni sorocul. Și le-a venit, n-a durat mult.
   Patru bucățele, cu os cu tot, le-am așezat în tava neînfricată, apoi cu sare, piper și cimbru m-am apucat să împopoțonez bucățele de carne. Să ști că le-am uns și cu ceva ulei de măsline, nu mult, așa cât să ia savoare. Dar nu m-am zgârcit la ceapă și la usturoi, am făcut feliuțe mici de tot cam șapte căței de usturoi, care veneau cam cât o căpățână mică. De usturoi, nu de altceva. Aha, și ceapă cum îți ziceam, cam una zdravănă, că eu am folosit juma' că era mutantă rău de tot. Am mai pus morcovi, tăiați așa ca niște feliuțe care semănau cu felii de chituci din lemn, doar că mici și portocalii. Ca să nu le fie sete, am pus apă, multă, cred că vreo opt sute de mililitri, dar cred că trebuie să-i pui suficient ca și cum s-ar pregăti de băiță, ca și când ți-ar veni apa până la gât, cât să nu te îneci. La fel și pulpițele, de țup-țup.
   Să nu uit, că am talent, am pus și vin, alb brebenele, și știi cât? Cam vreo patru gâlgâituri cu sticla aproape de orizontală, adică cred că vreo trei sute de mililitri. Asta așa, că am precizie. Când m-am apucat de organizat tabăra din tavă, am dat drumul și la cuptor, ca să fie pregătit de devorat nebuniile din tavă.
   Preț de o oră, cam atât am lăsat să se zbenguie tot amestecul din tavă, apoi am adăugat și cartofii. Am tras la loc foaia de cort peste tabără, și preț de juma' de oră au început să bolborosească și cânte care cum putea. Am tras foaia de cort, adică aluminiul făcut folie, și am lăsat să continue distracția nud, ca să se părpălească un pic. La final... La final am pus în farfurie, cu câteva fire de mărar presărat peste, și am dat atacul că nu mai puteam răbda. Aveam băluțe.
   Baftă și nu-ți refuza un țup-țup la tavă!

Plec la mă-ta!

   Pun pariu, pe ce vrei, că ai auzit de bancul ăla cu câștigul la loto. Care din ele? Păi ăla în care un tip intră val vârtej pe ușă și-și întreabă nevasta dacă-și ține promisiunea că în momentul când vor câștiga la loto, împart câștigul iar ea își face bagajul și o taie, cu bagaj cu tot, la mă-sa. Ea confirmă pe urmă află că-i vorba de un câștig derizoriu. Așa-i că-l știai?

   Ei bine, după o sesiune de dat la glezne prin magazine, trec pe lângă o loterie și conform metehnei, pun un bilet, variantă simplă și sus și jos, că de, dacă este să fie noroc, păi să am bulan nu glumă. Din neant vine întrebarea, așa în șagă, când vom câștiga la loterie, și tot din neant, percutează răspunsul: dacă câștigăm, plec la mă-ta! Zic eu, cu gândul colorat de portocali, Soare, pil-pil, caracatițe la grătar, Sierra, valuri înspumate, Mr. Wok, tinto pe terasă, înghețată pe paseo, tricouri în vant (că plete ciu-ciu), crăciun pe plajă, mojito la Charles și... 

   Tu unde-ți bucuri ochii dacă-ți pleznește norocul în buzunar?

Baftă!

Tradițional. Pe bune!?

   Ce aveți, ce gătiți tradițional? Invariabil ceva carne prăjită combinată cu cartofi, invariabil, prajiți. Dă-o naibii de treaba, chestia asta o auzi și o vezi cam în toate colțurile bătrînului continent. Când a venit cartoful pe la noi? În epoca bronzului? Ciuci de măciuci, altceva nu se poate imagina? Mda, mai sunt și mâncăruri cu bază pe coca fiartă sub formă de găluști sau pernuțe. Nu știu care-i plagiatorul care-i originalul dar pe bune, oriunde te duci nu ai cum să te simți departe de casă.
   Prima dată am pațit-o la Roma. Hai să mâncăm ceva special, ceva neapărat italic, și am nimerit la... La un restaurant chinezesc. Pe bune! Este adevărat, ulterior am rămas profund marcat de vasta bucătărie italiana, inspirată din toate colțurile fostului imperiu. Asemenea în Spania.
   De data asta, cam la o mie de kilometri (o mie și ceva două sute, mai precis) nimeresc într-o lume plouată, și la figurat, și dă-i și caută o crâșmă, altceva față de alea cu geamuri belite fad și scaune din aluminiu. Și găsim... Un minunat restaurant chinezesc, pe bune! Și dacă tot am ajuns pe lângă o astfel de locație, de ce dracu' să nu profit și să-mi gâdil papilele cu ceva ce savurez în plină vară, nu de altceva dar îmi este al dracu' de dor de vară.
   Una peste alta, îmi doresc să găsesc prin restaurante, pe la noi nu pe aiurea-n lume, și ceva rețete neaoșe, ceva de prin cărțile lui RA Roman sau a Sandei Marin sau ceva de la bunica celui care stăpânește cârciuma.
   Baftă și poftă mare, oriunde ai fi!

Mic și îndemânatic

   Ai idee despre lucrurile mici și utile? Sunt convins că ai auzit și o grămadă de vorbe, de afirmații, că alea bune sunt în chestii mici. Pana acum ceva vreme eram și nu prea de acord, dar ca să vezi poveste, cum ajungi de dai dreptate.
   Pleci la drum, și nu unul de câteva ore, ci unul de câteva zile. Și mergi, și te preumbli și caști ochii în stânga și-n dreapta, dai din gură, bagi în gură, tot ce face un om în fiecare zi. Ete, și vine o dimineață când vrei să-ți tragi nădragii pe tine, și constați uimit că ai slăbit o tonă peste noapte.  De vis, așa-i? Da nebunică, nu mai stau pantalonii pe tine! Te uiți la ei, ei la tine nu, te uiți în oglindă și ei zâmbesc larg, de parcă ar avea gură până la urechi, mă rog, adică toată talia. Nu mai ai nasture! A făcut pe nebunul, s-a revoltat și a zbughit-o prin alte zări. Primul lucru, te transformi în cel mai tare cercetaș, podele, colțuri, găuri, scaune. La dracu, e chiar sub piciorul tău! Ei tocmai pentru momente de acest gen, ca să le feresc, inclusiv pe ăla de a merge legat cu o sfoară sau cu o pată de cafea cât palma pe crac, am preferat să fiu ca orice om gospodar cu un tractor. Adică cu o pereche de pantaloni la îndemână, de rezervă, că nu se știe ce face nebunul din tine, adică din mine. Dar, și unul mic, o chestie mică care devine mare. Ce faci când ai buna inspirație să îndeși într-un cotlon al bagajului un micromosorel, un set de prim ajutor pentru situații de gen? Pui mâna pe ac și ață și te apuci de lucru manual. Manual și util.
Bafta și ia-ți un tractor!

Lasko sau bunul-simț

   Minunat? Curat? E minunat pentru că este curat. Sunt a patra oară prin țara asta mică printre munți. De fiecare dată mă minunez de curățenia pe care o văd la fiecare colț, comparativ cu ce văd și prin Spania sau hai-hui prin lume, dar aici se simte mai pregnant bunul-simț. Da, bunul-simț, și nu au trei bile, doar două ca și noi, normale nu spațiale, ca și noi, Poți spune că sunt mai demult în această horă europeană, și ce. Și noi avem oameni, ca și ei, și ei au fonduri, ca și noi, și ei au edili, ca și noi, și ei au firme de casă, ca și noi, și ei au străzi, ca și noi, și ei au parcuri, ca și noi, și ei au străzi, ca și noi, și ei au... ca și noi.
   Bunul-simț îl au, nu ca și noi. Nu trebuie să vină nimeni să te tragă de mânecă să faci nu știu ce lucru în bunul-simț, vorba unui amic, am început să ne bucurăm de normalitate.
   Câteva chestii simple, poți sa-ți plimbi cățelul, indiferent de talie, în lesă. Poți reprezenta arta stradală în sens familial fără conotații prost înțelese sau interpretate. Poți hrăni sălbăticiunile fără să faci mizerie, la ei o normalitate la noi o raritate. Poți face sport stradal fără să te simți sfredelit de o mie de ochi frustrați conduși de minți înguste. Poți!
   Apropos, Lasko este un oraș micuț, pierdut într-o vale, un fel de Azuga o țâră mai mare, la fel ca Azuga are o făbricuță de bere, la fel ca Azuga, tot o capră are ca simbol, doar că făbricuța funcționează din plin și poate fi vizitată. Poți!
   Apropos de fobia înfuriată despre fumat, poți fuma liniștit pe stradă, ai coș cu scrumieră la orice pas și terase utilate (ca să zic așa mai tehnic) și pentru confortul fumătorilor (la fel ca în Praga, Cracovia, Marbella, Roma și unde mai dorești prin bătătura asta unională a bătrânului continent.
   Câte râuri ai văzut în România? În câte ai văzut pești zburdând în apă? În câte ai văzut bălăcindu-se rațe și gâște sălbatice?
   Îmi poți spune că și la noi a început să se simtă vântul schimbării, dar e mai degrabă o adiere cu perdea ieftină la fereastră din termopan banal din plastic.
   Am copilărit în Nord, un cartier la margine de Ploiești, dar aveam un părculeț plin cu statui, locuri de joacă (funcționale), alei șerpuite și pomi de toate felurile și ține-te bine, nu prea puteam juca pititea deoarece era luminat, și culmea se întâmpla în mijlocul anilor gri. La sfârșitul lor s-a dus dracul, câte ceva.
   Minunat că-i curat, nu trebuie un studiu de impact de patru mii de pagini, nu trebuie consfătuire publică și calcul de șutit banii publici.
Baftă și spor la plimbare!