Colț de rai

De multe ori ne-am gândit, atunci când Busu spune că este soare, unde să ne petrecem sfârșitul de săptămână. Hai în colo, să trecem munții, ba în colo că-i frumos și n-am fost niciodată. Dar la țară? Se spune că cel mai bine te încarci de energie, acolo unde-ți sunt originile. Chiar de am fost de multe ori, și nu sunt condiții de bloc, mereu ne energizăm, ne liniștim, în special Cătă. Ea a fost norocoasă în copilărie, a cutreierat dealurile, fânețele și pădurile în lung și-n lat, acum încercăm să-l "drogăm" cu natura și pe piciul nostru. Când era mic, mic de tot, cât un ghemotoc, abia pășea pe iarbă cu piciorușele goale. Mai măricel, pe la patru ani, a fost tare hazliu având în vedere sfioșenia față de necunoscut și necunoscuți, plecând la pârâu a zărit o bătrânică pe uliță și o întreba țipând din toți rărunchii: Mamaie cum te cheamă? Ce faci? Și bătrânica ioc, nu sufla o vorbuliță, era surdă. În acest loc, parcă uitat de vremuri, de multe ori auzi doar sporovăiala păsărilor și a vântului. Drumul până acolo e schimbător, fad chiar dincolo de Focșani, până la Vidra, dar cum cotești spre Câmpuri, totul se schimbă, ajungi pe meleagurile Vrâncioaiei care a zămislit viteji ai neamului, ajungi in locuri de poveste.

În nici un kilometru intri în altă lume, asfaltul piere, îl mai găsești doar pe drumul principal.

Drumul pătrunde șerpuit printre dealuri, urcă mai pieptiș sau mai molcom, și te duce sus pe culme.

După primul sat te rupi de tot ce înseamna civilizație modernă, drumul te strecoară printr-o tăietură-n deal, prin "gura drumului" cum îi spun oamenii locului, acolo unde a fugit o mireasă, de mirele nesortit de dragoste ci de rubedenii, în vremuri demult apuse. O fi legendă sau poate nu, dar mare păcat ca nu prea mai sunt prunci în zona, prunci care să asculte povești despre Cosânzene sau Feți Logofeți care aievea au cutreierat locurile.

 Apoi la vale, tot la vale te duce drumul, treci un pârâu care te zgândărește pe vreme tunătoare cu vești prea multe de la Nea Ilie. Atunci vine năvalnic și tulbure, adună tot ce prinde din mal în mal, și aruncă-n spume și duce hăt departe până la Putna cea învolburată.

Încă un pic și am ajuns.

Prispă, pipă și cafea.
Prispă, grătar și salată.
Prispă, pipă și vin roșu... acum pe înserat.
Aș dori să pot reproduce greierii și păsările care-mi încântă auzul, ciocănitoarea sanitară și alintul domol al vântului, mugetul prelung din grajd sau nechezatul mândru al unui armăsar.

Vă las în gânduri tihnite... savurați un colț de rai...îl găsiți, există în toată țara.
Baftă și fericire!
PS
Busu nu a potrivit-o! Sper să potrivească Doamna Natură doar Soare și Eol. Eol domol!

Cât ești iubit în hypermarket?

Ești sigur de promoția aleasă? Tocmai ai luat țeapă! Poate nu mereu, dar...

Ziua începuse super truper, dimineața pe răcoare, când soarele abia începea să se înalțe la orizont, m-am întins pentru prima oara. Am tras strașnic de mâini și de picioare, am întins toate ciolanele cu un zâmbet tâmp pe față, cred, dat de următorul gând: am patru zile de haihui prin cap și lume. Și al doilea gând: cafea aburindă și aromată, d'aia cu elefantul pe pachet ;) . Știam că vom pleca în Munții Vrancei, la băbuța noastră, așa că am dat o tură pe la piață la precupeți, pentru legume proaspete și la magazinul mare și fălos, al cărui fan eram. Eram, pentru că am o ciudă pe ăștia care ne cred tâmpiți, că e de ajuns să avem banii înseriați în portofel și gata, vânzarea este făcută. Și cred că suntem destul de creduli, drept dovadă că se vinde, merge treaba, mai șontâc câte o dată dar bine în genere, că băieții ăștia gali și ăia germani, tot deschid prăvălie după prăvălie. Așadar privesc încântat la raftul cu condimente, când deodată, Cătă mă chiamă cu un râs (mă rog, un rictus zgomotos) de greață și nervi. "Ia uite la nemernicii ăștia!"

Începând de azi, verific toate promoțiile agățate și trâmbițate la raft sau aiurea în media, și vă anunț pe toți de nimcnicia lor!

Nu cred că mai este cazul să cuvântez cine este producătorul (Nestle)  și în ce vestită rețea franceză (Carrefour) se găsește promoția.

Abia aștept sa-mi declare interdicția în prăvălie, să vezi distracție apoi!

Baftă și cumpărături alese & atente!

dacă pui, supă de pui

A început în primăvară, cam așa:
"Ia mamă puiul, e gras, o să faci o mâncare pe cinste." Gras!? Ca din revistă! Așa-i Mamaie, ai avut dreptate.
Tăieței de casa. "Cum să-i fac? Intră pe net și vezi!"
Două ouă de țară și făină de magazin capitalist, frământate până iese o cocă compactă, omogenă dar cu tentî pufoasă. Iei un sucitor, sau făcăleț, sau cum preferi să-i spui, îl strângi ferm dar nu crizat, și începi a întinde toată coca. În sus, în jos, o dată, de două și de nouă ori. O întorci la nouăzeci de grade și o iei de la capăt. E suficient de subțire? Suficient de întinsă? E gata pentru rulare și tăiere șuvițe, șuvițe. Nu-i așa tanti Tanți? Păi fără un pic de ajutor, de furat meserie, de la un fin cunoscător, nu faci nimic cu cap până la cap.
Legumele...morcov, ceapă, păstârnac și țelină. Toate tocate cubulețe, așa ca și cum le-ai lua la măsurat cu șublerul pentru concursul de miss legumă-n zeamă. Și piper, d-ăla multicolor, aromat și pișcăcios.
Apă...de la robinet, că nu am apă de izvor, apă neîncepută.
Și oala...da, da, da, aia mare să ajungă pentru haplea.
Aportul meu la această făurire gastronomică? Netul, aranjatul mesei și campion la înfulecat viteză! Sunt bun, adică util ce să mai.
Știți că-i pomenită supa de pui de la Nabucco, dar asta, care o faci acasă, cu suflet și dorință, parcă iese mai... altfel, mai cu... suflet.
Așa că în seara asta m-am înfruptat dintr-un castron cu supă de pui sublimă. Trebuia un blid, era mai savuros.
Sărut mâna pentru masă, Cătă!

Baftă și găteală pe gustul fiecăruia!

Rush hour mioritic

Ești în trafic. Trafic intens, bară la bară. E dimineața devreme și vrei să ajungi la muncă, la birou, la fabrică, la magazin, la tarabă sau oriunde vrei tu. Să te întâlnești cu cineva pentru ceva. E nebunia zisă și "rush hour" când ar fi mai bine să savurezi o cafea și să privești știrile. Da, cafeaua e o soluție, un ajutor pentru a răbda, efectiv a răbda cu stoicism, minute în șir de "trândăveală" în trafic. Și când îți faci vise că te vei pune în mișcare... se bagă ăla cu dreptul de "jmecher', dreptul de "jip" sau ăla cu dreptul de nesimțit. Nici unul nu se gândește că poate nu-l vezi, că ești în coloană și te ții după cel din față mecanic, cu gândul la ce te așteaptă în aceea zi sau la patul cald, moale și primitor care stă singur și stingher acasă. Nu-l vezi și...poc, trosc, fleoșc, uite rabla. Să vezi atunci distracție. "Bă chiorule, incapabilule, cretinule și bâlblâlb și brembleblem"! Sau și mai teribil, ies din străduța laterală și blochează banda de contrasens. Păi da, tu milos îl lași să intre în coloană că-s ceilalți la punctul de fierbere și n-ai chef de blocaj general, de parlamentări interminabile cu aduceri aminte de mame, sfinți, zei sau purcei. Nu se poate elegant, să faci cu mâna, să ceri voie, să-ți pui un zâmbet protocolar pe toată fața și să saluți simplu din cap? Eee, nu se poate...în special în imediata apropiere a Bucureștilor, dis de dimineață pe zona crepusculara Pipera-Tunari "nu se iegzista" domle' așa ceva. Punct. Altădată am crezut că-i de vină numărul de la mașină, deh de provincie, dar acum!?
Dar la noi în "Republica 24" ce să zic? De când cu cazematele și redutele de pe liniile de tramvai, ai zone unde se circulă, culmea, mai bine - păi nu se mai poate parca/staționa brambura că-ți vei lua mezel pentru toată viața. Dar și șoferi care abia așteaptă un zece metri de accelerație și să-ți ia fața razant, să-ți tremure vopseaua de pe aripă mai rău ca steagurile de la Costinești.
Măi frate și soră în ale șofatului, nu-i fain să ajungem la job cu ridurile ne adâncite și cu fierea fără bolborosiri. Ne așteaptă o zi faină, plină de "provocări și realizări nebănuite și negândite în câmpul muncii" apoi o seară cu familia, iubita/iubitul sau gașca de prieteni, de ce să ne dezamăgim semenii și să-i injectăm cu o stare dementă, stresantă, acră și cum mai vreți să-i spuneți. De ciufuți, ce să mai încolo și încoace.
Cheie, întâia, a doua și a treia, aha, poftiți și Dumneavoastră, a doua, a treia și wruum, la drum, radio sau cd, muzică, știri sau chicoteli cu zăpăciții (unii foarte direcți și adevărați) de la microfon, așa-i că-i mai bine? Uite...un zâmbet!
Baftă și dimineți proaspete și voioase!

1 Iunie sau La mulți ani, indiferent de vârstă!

Dacă plouă ce facem?
Așa am ajuns să aruncăm o privire asiduă asupra programului de cinema. Ăsta l-am văzut și pe ăsta, of, cam toate sunt văzute deja. La film, nu... poate Nea Ilie ne lasă să dăm o raită prin oraș. Prima vizită...la mall. Păi ce să faci, acolo sunt cele mai bine aprovizionate magazine de jucării, doar nu credeați că dăm o tură de shoping!? După ce năzdrăvanul a ales, chibzuit de altfel (nu-i așa că-i surprinzător pentru un pici?), am plecat. Ba nu, ce n-aiba, afară-i pregătit de potop! Astfel, ajungem să salutăm vânzătorii de prin galerie. După câteva minute de dat din glezne printre rafturi, ne luăm inima în dinți și decretăm: mergem să vârâm ceva în burtică și apoi, fie ce-o fi, mergem până la Stere. Pot să vă spun că am văzut în centru, între "casa albă" și Palatul Culturii, o mare de copii. La parc...mașini ca la paradă, de toate națiile și culorile, suficiente cât să-mi dea fiori de griji: unde-mi parchez mașina? După ce omul cât copacul ne-a arătat locul de odihnă pentru herghelia mecanizată, am pornit pe aleile umbrite (mai mult sau mai puțin) de teii supli ce-i zărești încă de la intrare.

Tiribombe, țipete, tobogane cu aer, acadele, vată pe băț, gogoșele, role, biciclete, ponei, chiote, mașinuțe, larmă, de toate pentru toți, culoare și voie bună.

sau sporturi mai tihnite...

sau alei cu ciripit liniștitor...

și poneiul dătător de zâmbete șugubețe...

Pentru toți copiii din lume:
La mulți ani, distracție și fericire!
Pentru toți cei care mai au suflet de copil:
Baftă și fericire!

PS
n-am auzit o manea în tot parcul