Moldovan de Cluj-Napoca

   Acum mă gândesc că ar fi fost mai bine să mai fac câteva poze, și nu în fugă. Să fac poză și la galantar, și una la... Dar mă gândesc că-i mai bine să te convingi la fața locului, să-ți arunci ochii peste preparate, să cântărești din ochi calitatea și să-ți faci ceva calcule de cost. Merită!
   Ce vrei să mănânci? Cam așa a sunat întrebarea, simplă, la subiect. Hm... Să fie ceva cald dar să nu fie prăjit, neapărat să nu fie mâncare prăjită, oriunde mă duci, voi găsi ceva de comandat, ceva ce să-mi facă cu ochiul. Cam așa am răspuns, cu gândul să fie undeva cald, confortabil și colorat. Vrei la mall sau undeva la împinge tavă? Of, încă o întrebare! Gândul îmi zbură de la o variantă la alta, aveam de unde alege, colegul era binevoitor și-mi dădea de ales, pe sprânceană, în Napoca chiar ai ce să alegi. Dar ce rău este când ai prea multe variante. Este ca atunci când intri într-un restaurant, gol, fără nici un client și pendulezi între vreo trei locuri unde să te așezi. Unde vrei, să fie mâncare caldă, chiar nu știu la ce să mă hotărăsc. Cam așa am bâiguit. Mergem la Moldovan! Ai mâncat vreodată la ei? Habar n-am cine și unde este, răspund rapid, dar hai acolo.
   Lumina familială, caldă și calmă, fără să-ți rupă irisul în două. Curat, și pe jos și pe pereti, și pe galantar. Nu-i rău, îmi zic în gând. Ete că totu-i aranjat cu tentă vintage către clasic, cochet, aș spune că trăiești deja vu de prin filme interbelice. Coșul, că există coș pentru cumpărături și nu orice fel de coș din nu știu ce plastic anost, comun, neexpresiv. Metalic, parcă evocă vremurile din '70. Lemnul este lemn, n-am băgat de seamă de chestii prefabricate. În galantar găsești ce vrei și ce nu-ți trece prin minte, chiar și pulpe decupate din Tom și Jerry sau gemuri și dulcețuri cu rețete de la bunici. Să nu uit, că aici am ajuns, de fapt, ca să mănânc, nu să cumpăr pentru a mânca altădată. Aș fi cumpărat cât pentru o nuntă.
    De burtă, cu porc și, și, și, ete că are și gulaș, mmm... O frigăruie de vită și una de porc, lângă niște cartofi făcuți la cuptor. Și o cafea, neagră. Și peste o juma' de oră de stat la savurat păpică nebun de gustoasă și cleveteală.
   Îți spun sincer, din punctul meu de vedere, un prânz la Moldovan, nu este un chilipir, dar este corect și își merită fiecare bănuț, fiecare leuț, fiecare clipă petrecută prin carmangeria-magazin-bistro.
   Și este Românesc! Sper că astfel de afaceri să prospere în toată țara, să văd Moldovan și "Moldovani" în fiecare oraș, orășel și de ce nu, și în fiecare sat.
Baftă și savoare în fiecare mâncare!

  PS
am uitat de frigărui, dar mai bine dă o tură pe acolo

  încă un PS
timpul stat acolo, colorat și aromat de tot ce mă înconjura, mi-a șters din simțire ceața și frigul de afară