marți, 8 noiembrie 2016

Cu "de capră"

   Îmi place să-mi bag nasul prin crătiţi şi tigăi, să pun ce-mi trece prin minte, chestii luate de prin cămară şi de prin frigider, fără a-mi face o reţetă-n minte. Adică nu mă gândesc că trebuie să alătur nu ştiu ce lângă nu ştiu ce, că musai trebuie să pui ţucumbăr de dinozaur lângă cremă de trestie uscată.
   Primul pas este în magazin. În timp ce-mi cumpăr cele necesare unei vieţi, zic eu, normale, îmi arunc ochii pe rafturile cu tot felul de chestii (fără trestii) făcute pentru ostoirea foamei. Un borcan cu nu ştiu ce sos, o cutie cu nu ştiu ce paste, o bucată de nu ştiu ce brânză şi uite aşa ajung să am una sau alta prin cămară sau prin frigider. De data asta, am luat o juma' de ardei căpiat pe care l-am făcut fâşiuţe mici de tot, o juma' de ceapă pe care am mărunţit-o ca pe fărâmele de pâine, le-am răsturnat pe foc într-o lingură de ulei din măsline şi cu ceva piper şi două lingurinţe de sos picant chinezesc. Pe o farfurie, relativ generoasă, am tolănit pastele, am turnat peste ele toată combinaţia din cratiţă şi apoi am pus branză. Brânză de capră, brânză neindustializată, adică direct de la stână, meşteşugită pe la Pietroasele. Nu am avut altă variantă, şi pe bune de mi-a părut rău. O combinaţie de belea, mai ales că am presărat şi niscaiva busuioc.
   Ce a ieşit? Etete, mai jos, măcar de inspiraţie. Gustul..
Baftă şi inspiraţie la tigaie!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu