miercuri, 30 noiembrie 2016

Aduceri aminte cu...

   Eram printr-un magazin universal. Puneam în coș cele de trebuință, dar, căutam și ceva de... Ceva ce să fie dulce. Pe un raft, nu tocmai la vedere, cine-i în vânzări știe astfel de reguli, poziție, raft, fețe, etc.- ce draq m-am apucat să zic!? Undeva, destul de jos, aprope dosit. Erau de trei feluri, am ales cu alune și stafide. Cunoști acel moment, când vezi o poză, sau nările depistează un miros de demult, sau... E, acel moment când mintea-ți explodează de aduceri aminte. Abia așteptam să ajung acasă.
   Au trecut, cred, două săptămâni, iar pofta de ceva dulce, apare și reapare, parcă-i nebună. Nu spun ce am preparat în acest timp, îmi voi lua multe "urări de bine". Am pășit către cămară, și, curios, am privit printe pachețelele din castron... Era acolo! Cu un cuțit pe care mă bazez mai mereu, am spintecat ambalajul și am tăiat o bucată. Consistentă. Am fost norocos, era aidoma celor din copilărie. Gustul... Sublim, parcă tras la indigo. În minte a început să mi se deruleze filmulețul: eu, mic, de vreo opt-zece ani, pășind atent către cămară. Priveam în spate, și da, Mamaie dormea, nu se auzea prin casă. Prindeam farfuria cu ambele mâini și mă îndreptam către bucătarie. Acolo, cu stângăcie, reușeam să tai o felie cât mai dreaptă și în liniște. Dreaptă, crezând că nu se va vedea că m-am înfruptat ilegal, și în liniște ca să... Întodeauna, dar negreșit, cuțitul pocnea de farfurie. Fir-ar să fie!
   Eh, totul se schimbă, se trece sau evoluează, să sperăm că nu involuează, orice se transformă, dar, amintirile parcă rămân lipite de minte ca marca de plic. Acum am savurat iarăși, același gust inconfundabil de halva, ca pe vremurile gri în stradă dar colorate în suflet.
   Baftă și aduceri aminte parfumate și gustoase!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu