Inghetata

   Clinchete puternice. De fapt o melodie de trei secunde. Ca o alarma. Ba nu, ca un anunt, ca atunci cand fluieri in fata blocului sa aduni toti baietii pentru fotbal. Da, chiar asa se aude.
   Il intreb pe pusti daca este o masina de inghetata, se aude ca in filmele alea in care totul este roz in cartier si mereu la ora sase seara,  apare masina cu inghetata. Raspunsul este afirmativ.
   Nu-mi vine sa cred, mintea-mi zburda deodata si ma vad stand pe varfuri si agatat de tejgheaua lui Olive, de langa Complexul Mare, cerand o inghetata la pahar cu doua lingurite. Diferite la culoare.
   De ce?
   Pai era cea mai tare colectie a acelor vremuri, sa strangi cat mai multe lingurite de diferite culori. Ce ruble, ce timbre sau capace!? Lingurite de inghetata!
 

    Vreau inghetata! Dimineata, la pranz si seara! Imbaiata in dulceata de afine!
Pana sa ma hotarasc, masina a plecat in treaba ei, dar, sper sa se intoarca, altfel voi fi nevoit sa-mi cumpar cutii de inghetata, asa macar cobor patru etaje si le urc la loc si  mai lupt impotriva caloriilor care-mi fac hainele mici!
   Bafta si fugi la inghetata!